~Stau la birou, în faţa mea se afla o foaie şi-un pix
Mai la stânga o tigară ce mă îndeamnă să-o fumez
Căştile îmi alină urechile cu un dulce cânt al unei poezii~
Şi stau şi mă gândesc că viaţa te duce departe
Aşa că ia viaţa-n piept şi şi lasă inima să bată
Pentru că cine ştie când n-o să mai poată bată
O să pleci şi nu o să mai poţi venii înapoi niciodată, vei fi departe...
O stau şi o să mă gândesc dăcă o să-mi aduc aminte de tot
Dar procentul de 60 la sută care îl am, devine deloc
Şi măcar atât să las în urma mea
O pată de cerneală pe o hartie albă, simplă.
Şi deşi nu voi pleca cu cineva de mână, ştiu că cineva acolo sus mă aşteaptă,
Dumnezeu mă iubeşte şi nu mă alungă, iar eu voi merge pe mâna Lui
Voi merge încet şi voi sta la rând să intru,
Voi sta cu spatele la Iad şi-voi plânge pe cei care vor intra
În "lumea" roşie aprinsă fără sfâşit.
Iar cât timp voi mai avea de sta pe acest pământ necurat
Şi tot ce am în cap am să aştern pe un asfalt
O pătat de cerneala şi de-o lacrimă de-amea care mi-a mai rămas...
~Viaţa mi-o traiesc cum vreau/Şi-mi place aşa cum e ea/O iubesc şi nu vreau să-o risipesc/Pe lucruri simple pe care alţi şi le doresc/ Vreau să iubesc, să fiu iubit/ Să plâng, să râd, să fumez/ Să simt că trăiesc.~
