Zâmbeşte! (Ale)...

Mi-a fost dor, de acel zâmbet copilăresc,
De privirile înşelătoare şi palme peste fund,
Parcă mi-a revenit zâmbetul pe buze,
Când te-am luat în braţe,
Mi-a fost dor să te îmbrăţişez.

Nu scuipa în vânt, nu mai privi în pământ,
Şi trec toţi şi toate pe lângă mine, iar tu stai râzând...
Te poţi uita la soare, vei fi surprinsă, nu doare...

[Ale, zâmbeşte soarelui, zâmbeşte soarelui, zâmbeşte soarelui.]

Modern man...

I bought a microwave at a mini mall, I bought a minivan at a mega store, I eat fast food in the slow lane. I'm toll free, bite size, ready to wear, and I come in all sizes. A fully equipped, factory authorized, hospital tested, clinically proven, scientifically formulated medical miracle. I've been prewashed, precooked, preheated, prescreened, preapproved, postdated, freeze dried, double wrapped, vacuum packed, and I have an unlimited broadband capacity. I'm a rude dude, but I'm the real deal, lean and mean, cocked, locked, and ready to rock; rough, tough, and hard to bluff. I take it slow, I go with the flow, I ride with the tide, I got glide in my stride. Drivin' and movin', sailin' and spinin', jivin' and groovin', wailin' and winnin'. I don't snooze, so I don't lose. I keep the pedal to the metal and the rubber on the road. I party hardy, and lunch time is crunch time. I'm hangin' in, there ain't no doubt, and I'm hangin' tough, over and out.

Iubire în cadere liberă...

(Iubire în cadere liberă ~ Love in free fallin')

De ce când te "arunci" în braţele iubirii, cazi?
Te arunci, că aşa trebuie, dar doare când cazi
Cazi ca şi un bolovan, şi te loveşti de pământul tare
Şi îţi dai seama că eşti un prost mare,
Dar asta îi iubirea, doare chiar dacă nu vrei
Îţi spui că de data asta este cum tu vrei
Dar nu este, dragostea este Vicleană,
Te înebuneşte de cap, să crezi că e minunată.

Iubirea este ca şi drogul, odată "gustat" tot îţi mai trebuie,
Şi atunci de ce să "guşti" dacă nu-ţi trebuie?
Nu mai bine ai parte de nepăsare,
Să nu faci ca şi fiecare,
Să fi diferit, este bine, dar vei fi privit ca un ciudat,
Dar decât să fi la fel mai bine să fi un ciudat,
Să faci ceea ce te taie capul,
Decât să îţi spună altcineva cum este,
Mai bine să vezi tu cum îi, să dai singur cu capul,
Asta este iubirea, chiar aşa este,
Dar trăieşte momentul, pe propria piele!

*Trăieşte viaţa, fă ce ai de făcut, încearcă ce vrei, pentru că ceasul ticăie...[Tic-Tac]*

Din umbră...

Te voi privii din umbră,
Aşa cum nu am făcut-o încă
Sau poate am făcut-o şi nu mi-am dat seama,
Din umbra nu-ţi vei da seama,
Că te privesc şi îţi voi mima că te iubesc,
Că voi face un gest, poate mai prostesc.

Am să visez până când voi rămâne fără ele,
Dar întotdeauna voi fi pierdut prin ele,
Mă voi crede într-un paradis,
Care este greu de atins,
Chiar dacă trecutu-i zâriat,
Pe piele cu un ac, tot nu am uitat,
Nimic din ce am făcut,
Poate nu a fost deajuns ce am făcut,
Dar, hei, m-am străduit măcar,
Nu am încetat să sper,
Nu m-am plâns, măcar,
Tot am putut să sper,
Că acel ceva cel doresc
Va fi al meu, chiar dacă nu definitiv
Era visul meu, iar visul îl am definitiv.

Chiar dacă, nu prea mulţi mă fac fericit,
Chiar dacă, totul ce văd este în alb-negru,
Tot am să îmi caut printre voi,
Doar culori,
Nu am nevoie să mă faceţi fericit,
Nu vreau să vă văd îmbrăcaţi în negru,
Tot o să mă aflu printre voi,
Tot o să văd culori.

Nu mai poţi schimba ce am făcut
Sunt ore, sunt zile şi sunt luni
Prin care ai trecut fără să-ţi aminteşti
Nimc important, poate un sărut
Un mic amănunt, dar te-ai săturat,
Să nu vezi nimic din ce am făcut.

*Cât mi-aş dorii să dau timpul înapoi,
Ce să fac dacă`am fost prost,
Nu mai pot schimba ce a fost!*

Ce mi-a rămas de la tine:

Un zâmbet
Un sărut
O privire
O pagină scrisă
Un "te iubesc"
Un dor de tine
...............
Vor rămâne mereu.

O melodramă...

În sfârşit melodramă, într-o sticlă de vin
Poate că într-o zi am să vin,
Am să stau sec şi o să mă gândesc la trecut,
La tot ce a fost într-e noi şi a trecut,
Am să mă agăţ de un zâmbet să ma simt puternic,
Dar într-un final te am pe tine să mă faci slab,
Un sentiment de iubire, puternic
Devine într-o secunda foarte, slab.

Oare, sa întâmplat ce ne-am propus?
Oare, ne punem aceeaşi întrebare care ne-am mai pus?
O simplă stare ii deajuns,
Să te facă să ai ceva de spus,
Toată lumea este aşa, am văzut într-o plimbare,
Nu există nimeni care nu are.

*Am ales, să nu mai ies,/Mai bine stau şi scriu tot mai des,/Măcar atât mi-a rămas, un pix şi o foaie/La birou stau şi pun pe foaie,/Tot ce simt şi ce cred acum.*

Acum stau...

Şi dacă mâine ai să mă vezi plecând, o să faci ceva să mă opreşti?
Sau doar o să priveşti pierdută cum mă îndepărtez? Te îndepărtez?
[...]
…şi dacă plec o să îţi fie dor!

Ceva mai aşa...

N-am nimic de spus, sau poate am şi tac
Aştepţi un răspuns, dar sunt surd şi mă prefac
E prea târziu pentru mine acum, oricum
Ce usurare să aflu ce gândeşti acum despre mine
Stau şi pun cap la cap
Orice detaliu legat de tot ce s-a întâmplat.

Oare, îţi pare aşa de rău?
Oare, ţi-a plăcut ce s-a întâmplat?
Oare, am să uit zâmbetul tău?

Adună-mă de pe jos,
Ia mă încet de o mână,
Nu mă lăsa să alunec în jos
O nouă zi, cu capu-n nori
Doar eu, Doar eu,
Şi un prieten imaginar.
N-am facut nimic,
Absolut nimic.

Lumea în care trăiesc, visează
Iar eu rămân fară cuvinte, care rimează
Ăsta nu e un cantec legat de iubire
Aşa cum eu mă simt legat de tine
Aş vrea să renunt
Aş vrea să mă laşi să pot să uit,
De fiecare loc prin care am trecut.
Luna se rupe şi cade,
Se agaţă-n parul tău
Iar nasturii hainei mele ţin frigul,
Departe de corpul tău.
Cinci secunde măcar sper,
Să simţi cum e să fi cu un pas în urmă
Să vezi cum e să arzi.
Încearcă să uiţi măcar pentru puţin
Tot ce am fost sau ce am vrut să fim.

Stai pe un scaun să vezi cum te frângi
Să priveşte în gol şi fără să plângi
Să vezi cât de greu e să iubeşti
Ceea cei în faţa ta, ceea ce priveşti,
Să stai pe un scaun!
Măcar acuma să reuşeşti să mă priveşti
Şi să îmi spui că nu mă iubeşti!

*Atunci când îţi va fi mai greu, Să te gândeşti la mine mereu,Am să mă-ntorc iubirea mea de dorul tău, Am să mă întorc cu spatele, cu spatele, cu spatele...*

După toate...

Amintirile se întorc, tot în acelaşi loc din nou
Tot ce mi-am dorit, era să fim tot aşa din nou
Dacă într-un final, nu vom ştii, să zicem fie ce o fi
Doar o noapte, ne desparte
Dacă aş trăi un vis, exact aşa ar fi
Doar noi doi departe, într-o noapte.

Trei beri mai pot să beau şi cred
Că după o să înţeleg, ce mai vreau şi ce mai sper
O stare simplă îmi induc
Dar nu vreau nici să mă încurc
Trebuie să ştii ce vrei (vreau).

Oare pot să echilibrez măcar un gest
Ştiu că tot ce vreau, tu înţelegi perfect (?!)
Ne înţelegem din priviri şi nu e loc
Să nu intrii în joc sau să nu stai deloc.

Suav îţi spun: "Hai să ne întâlnim,
Într-o simplă stare, nimic mai divin!
Nu, nu este greu, dar nu e nici simplu."

Poate că într-o zi, totul se va termina
Dar niciodată nu voi uita, lumina "apei" din privirea ta
Şimteam (simt) că zburam (zbor), nu mai e mult până la nori
Puteam (pot) să aleg (alerg) dintre (printre) mii de culori
Şi fără să ştiu, mă pierd uşor
Într-un altfel de decor.

Distanţă...

*Stau şi mă gândesc ce să fac cum să fac
Să mă-ntorc de unde-am plecat
Nu am luat nici un păcat*

Zi de zi te văd cum treci pe lângă mine,
Zi de zi tot acelaşi sentiment îl am în mine,
Zi de zi mi-aduc aminte de noi,
Zi de zi aş vrea să fim din nou, doar noi doi.

Vreau un minut sau doar o secundă,
Să înţeleg defapt ce se întâmplă,
Cred, că am rămas în urmă,
Şi aştept o minune să aducă înapoi,
Un vis pierdut într-e o sută de ploi.

Cred că nu mai poate fi ceva într-e noi,
Să fie aşa, aşa cum a fost mai demult,
Prea multă distanţă se află între noi,
Cred că ai uitat tot ce era mai demult.

"Nu vreau să crezi că mă plâng,
Însă te am prea des în gând,
Aşteptam, muream de simpatie,
Deşi chiar doare,
Asta-i ultima scrisoare,
Nu mai aştept răspuns
La această întrebare..."