*Credeam că dacă voi pleca
O voi putea uita*
Trebuie să îţi mărturisesc
Că te plac şi te doresc
În noaptea dintre ani
Şi pentru mulţi ani
Vreau să-mi fi cadou
În seara de Crăciun
Aproape să te am
În fiecare an
Fulgi albi bat în geam
Oriunde priveam
Tot pe tine te vedeam
Sunt aşa de îndrăgostit
Farmecul acelei nopţi
Să-l trăim în doi.
luni, decembrie 27
duminică, decembrie 26
Hold me down...
Hold it down, don't let it go
Hold me down, i don't wanna go
Hold me down
I never knew that's so hard,
To say those three words
Or say the words
That I like your eyes.
We stand in this room
Everything seams so right
We were both close to each other
That night was perfect
The snow was falling
I was thinking letting you go
And start it over,
I tried, I tried
I tried so hard
I think I need a sunrise
I'm tired of sunsets
We made eye contact
But no words
I tried to get you closer
I've started a little conversation
But no reply.
So hold me down, sweet and low little girl...
Hold me down, i don't wanna go
Hold me down
I never knew that's so hard,
To say those three words
Or say the words
That I like your eyes.
We stand in this room
Everything seams so right
We were both close to each other
That night was perfect
The snow was falling
I was thinking letting you go
And start it over,
I tried, I tried
I tried so hard
I think I need a sunrise
I'm tired of sunsets
We made eye contact
But no words
I tried to get you closer
I've started a little conversation
But no reply.
So hold me down, sweet and low little girl...
miercuri, decembrie 22
Piesa de Crăciun...
Agită fericirea
Trezeşte-ţi fericirea
Agită fericirea
Este timpul Crăciunului
Există o poveste care mi sa spus
Şi vreau să spun lumii
Înainte de a înbătrânii
Şi să nu mi-l amintesc
Deci, haideţi să-l decembrim
Şi să-l reasamblăm oh da
A fost odată, într-un oraş ca acesta
O fetiţă ce şi-a pus o dorinţă mare mare
Pentru a umple lumea de fericire
Şi să fie pe lista magică a lui Moş Craciun
Agită-l
Agită fericirea
Trezeşte
Trezeşte-ţi fericirea
Haideţi cu toţi
Este timpul Crăciunului
Ho, Ho, Ho
Ho, Ho, Ho
Este timpul Crăciunului
La un kilometru în acelaşi timp
Un băieţel şi-a pus o dorinţă în aceeaşi zi
Ca lumeaşă fie bine
Dacă Moş Crăciun l-ar auzi spunând
"Am vise şi am iubire
Am picioarele pe pământ
Şi familia deasupra
Poţi trimite fericire
De la mine cele mai bune pentru restul
De oamenii din Est şi Vest şi
Poate că din când în când într-un timp tu
Să dai bunicii mele un motiv pentru a zâmbi
Este sezonul de zâmbet
E frig, dar vom fi îngheţaţi într-un stil
Şi lasă-mă să întâlnesc într-o zi o fată care
Vrea să răspândească iubirea în acest fel
Putem lăsăm sufletele noastre să alerge liber şi
Să poată deschide fericire cu mine
Ştiu că eşti acolo
Aud renii tăi
Văd zăpadă unde
Cizme tale au fost
Am să le arăt şi lor
Deci, ei să ştii atunci
Iubirea lor va creşte atunci când
Ei vor crede din nou
Este timpul Crăciunului.
Trezeşte-ţi fericirea
Agită fericirea
Este timpul Crăciunului
Există o poveste care mi sa spus
Şi vreau să spun lumii
Înainte de a înbătrânii
Şi să nu mi-l amintesc
Deci, haideţi să-l decembrim
Şi să-l reasamblăm oh da
A fost odată, într-un oraş ca acesta
O fetiţă ce şi-a pus o dorinţă mare mare
Pentru a umple lumea de fericire
Şi să fie pe lista magică a lui Moş Craciun
Agită-l
Agită fericirea
Trezeşte
Trezeşte-ţi fericirea
Haideţi cu toţi
Este timpul Crăciunului
Ho, Ho, Ho
Ho, Ho, Ho
Este timpul Crăciunului
La un kilometru în acelaşi timp
Un băieţel şi-a pus o dorinţă în aceeaşi zi
Ca lumeaşă fie bine
Dacă Moş Crăciun l-ar auzi spunând
"Am vise şi am iubire
Am picioarele pe pământ
Şi familia deasupra
Poţi trimite fericire
De la mine cele mai bune pentru restul
De oamenii din Est şi Vest şi
Poate că din când în când într-un timp tu
Să dai bunicii mele un motiv pentru a zâmbi
Este sezonul de zâmbet
E frig, dar vom fi îngheţaţi într-un stil
Şi lasă-mă să întâlnesc într-o zi o fată care
Vrea să răspândească iubirea în acest fel
Putem lăsăm sufletele noastre să alerge liber şi
Să poată deschide fericire cu mine
Ştiu că eşti acolo
Aud renii tăi
Văd zăpadă unde
Cizme tale au fost
Am să le arăt şi lor
Deci, ei să ştii atunci
Iubirea lor va creşte atunci când
Ei vor crede din nou
Este timpul Crăciunului.
marți, decembrie 21
In your diary...
I wonder if this is true
That i'm a page in you diary
Where you haved write about me
If i could put myself right beside you
Would you like that?
If you say this love was the last time
Would i like that?
NO!
Something it's not right
Something it's about to break
As I lie down
Sick and sore
Do you like that?
I can find a place your diary?
As I burn another page
So tell me how it should be
I know that it's a fine line betwen love and hate
And I don't mind
Just let me say
I know that
I know that
Desprate, I will crawl
Waiting for so long
No love, there is no love
I would die for anyone
What have I become?
Try to find out what makes you tick
As I look the other way
I still try to find my place in your diary.
That i'm a page in you diary
Where you haved write about me
If i could put myself right beside you
Would you like that?
If you say this love was the last time
Would i like that?
NO!
Something it's not right
Something it's about to break
As I lie down
Sick and sore
Do you like that?
I can find a place your diary?
As I burn another page
So tell me how it should be
I know that it's a fine line betwen love and hate
And I don't mind
Just let me say
I know that
I know that
Desprate, I will crawl
Waiting for so long
No love, there is no love
I would die for anyone
What have I become?
Try to find out what makes you tick
As I look the other way
I still try to find my place in your diary.
sâmbătă, decembrie 11
Un nou început în Boston 4...
Partea 3
Azi mi-am propus să fac o vizită unui psiholog, pentru că simţeam nevoia să vorbesc cu cineva despre viaţa mea. Nu vroiam să mă duc la cel mai scump sau cel mai ieftin psiholog, aveam nevoie de un pshiolog care să mă ajute în legătură cu problemele mele psihice. Aşa că mă urc în maşină şi o iau spre periferia oraşului, dar periferia respectivă parcă era centrul oraşului. Căsuţe mici într-un stil foarte draguţ. Ajung la casa unui psiholog din acel cartier şi bat la uşă. Îmi deschide un domn.
-Bună ziua.
-Bună, intră!
-Mulţumesc.
Mă invită înăuntru şi mă conduce în birou la el.
-Ocupă loc pe canapea.
-Sunt ceva reguli?
-Ce reguli să fie?
-În domeniul psihologiei? Pun eu întrebări sau pune psihologul?
-Clientul alege.
-A, ok.
-Dar clientul nu are dreptate!
-Adică?
-E o glumă de psihologi.
-Hai să începem. Pentru început, hai să ne prezentăm.
-Ok. Mă numesc N.B. . M-am mutat din New York aici în urmă cu câteva zile. Sunt artist.
-De ce te-ai mutat?
-Pentru că aveam nevoie să scap de aglomeraţie şi nervii din trafic.
-Ce fel de artist?
-Cânt într-o trupă...Adică cântam într-o trupă acuma cânt solo.
-Ce s-a întâmplat?
-Bine am minţit în legătură cu mutarea. Defapt vroiam să scap de aşa zişi cei mai buni prieteni şi de fosta prietenă.
-Şi de ce nu ai zis din prima?
-Nu ştiu cum te-ai...v-aţi simţi dacă vă făceau ce mi-au făcut mie!
-Hai să ne tutui. Şi nu ştiu cum m-aş fi simţit, asta depinde ce ţi-au făcut. Povesteşte-mi!
-Ok. Vrianta scurtă îi că m-au minţit şi m-au înselat, varianta lungă e mult de zis.
-Hai să auzim varianta lungă, nu este nici o grabă.
~Povestirea~
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
~Povestirea~
-Şi cum te face să te simţi?
-Înşelat, minţit şi batjocorit.
-Şi cum vrei să scapi de sentimentele astea?
-Poi de asta am venit la tine.
-Dar aşa după tine, cum ai vrea?
-Eu ce am crezut că o să fie bine, am făcut.
-Şi acel lucru care este?
-M-am mutat, am încercat să îmi reiau viaţa de la început.
-Şi ai reuşit?
-Nu!
-De ce crezi asta?
-Pentru că dacă aş fi reuşit nu m-aş fi aflat aici pe canapeaua ta.
-Adevărat. Uite pentru următoarea întâlnire ai ca "temă" să găseşti alte metode de înlătura aceste sentimente.
-Bine.
-Te aştept.Salut.
-Salut.
Nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timp, e deja seară. Se pare că trebuie să o iau spre casă, drumul care trebuia să îl fac rămâne pe mâine.
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
Azi mi-am propus să fac o vizită unui psiholog, pentru că simţeam nevoia să vorbesc cu cineva despre viaţa mea. Nu vroiam să mă duc la cel mai scump sau cel mai ieftin psiholog, aveam nevoie de un pshiolog care să mă ajute în legătură cu problemele mele psihice. Aşa că mă urc în maşină şi o iau spre periferia oraşului, dar periferia respectivă parcă era centrul oraşului. Căsuţe mici într-un stil foarte draguţ. Ajung la casa unui psiholog din acel cartier şi bat la uşă. Îmi deschide un domn.
-Bună ziua.
-Bună, intră!
-Mulţumesc.
Mă invită înăuntru şi mă conduce în birou la el.
-Ocupă loc pe canapea.
-Sunt ceva reguli?
-Ce reguli să fie?
-În domeniul psihologiei? Pun eu întrebări sau pune psihologul?
-Clientul alege.
-A, ok.
-Dar clientul nu are dreptate!
-Adică?
-E o glumă de psihologi.
-Hai să începem. Pentru început, hai să ne prezentăm.
-Ok. Mă numesc N.B. . M-am mutat din New York aici în urmă cu câteva zile. Sunt artist.
-De ce te-ai mutat?
-Pentru că aveam nevoie să scap de aglomeraţie şi nervii din trafic.
-Ce fel de artist?
-Cânt într-o trupă...Adică cântam într-o trupă acuma cânt solo.
-Ce s-a întâmplat?
-Bine am minţit în legătură cu mutarea. Defapt vroiam să scap de aşa zişi cei mai buni prieteni şi de fosta prietenă.
-Şi de ce nu ai zis din prima?
-Nu ştiu cum te-ai...v-aţi simţi dacă vă făceau ce mi-au făcut mie!
-Hai să ne tutui. Şi nu ştiu cum m-aş fi simţit, asta depinde ce ţi-au făcut. Povesteşte-mi!
-Ok. Vrianta scurtă îi că m-au minţit şi m-au înselat, varianta lungă e mult de zis.
-Hai să auzim varianta lungă, nu este nici o grabă.
~Povestirea~
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
~Povestirea~
-Şi cum te face să te simţi?
-Înşelat, minţit şi batjocorit.
-Şi cum vrei să scapi de sentimentele astea?
-Poi de asta am venit la tine.
-Dar aşa după tine, cum ai vrea?
-Eu ce am crezut că o să fie bine, am făcut.
-Şi acel lucru care este?
-M-am mutat, am încercat să îmi reiau viaţa de la început.
-Şi ai reuşit?
-Nu!
-De ce crezi asta?
-Pentru că dacă aş fi reuşit nu m-aş fi aflat aici pe canapeaua ta.
-Adevărat. Uite pentru următoarea întâlnire ai ca "temă" să găseşti alte metode de înlătura aceste sentimente.
-Bine.
-Te aştept.Salut.
-Salut.
Nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timp, e deja seară. Se pare că trebuie să o iau spre casă, drumul care trebuia să îl fac rămâne pe mâine.
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
miercuri, decembrie 8
Dear, "Love"...
I write this because I miss your presence
I want you back in my life
I want to say the word love again
I want to say "I love you!" to somebody
I know that when you come back
The felling when it's ending will be "cheated"
And I need some time
To search my mind
To locate the words
That seem so hard to find
And sometimes I say things that
I wish that I could take back
The most crucial thing I lack is the thing called "tact"
And if you're always so intently listening
Then the smartest thing to say
Is to tell myself not to say a thing
It seems I'm always close-minded
With an open mouth
And the worst of me
Seems to come right out
But I've never broken bones
With a stone or a stick
But I'll conjure up a phrase
That can cut to the quick
I need to be open-minded
Think before I open my mouth
Because the power of your words
Needs to repair all that I destroyed
And when I finally do
Let it come from you
The peace of understanding grips my soul
You're the reason I
Have meaning in this life
Is so I swallow all my pride
And give you control
I give it all to you
Guide me trought my life
Make me love again
A girl that I deserve
I want you back in my life
I want to say the word love again
I want to say "I love you!" to somebody
I know that when you come back
The felling when it's ending will be "cheated"
And I need some time
To search my mind
To locate the words
That seem so hard to find
And sometimes I say things that
I wish that I could take back
The most crucial thing I lack is the thing called "tact"
And if you're always so intently listening
Then the smartest thing to say
Is to tell myself not to say a thing
It seems I'm always close-minded
With an open mouth
And the worst of me
Seems to come right out
But I've never broken bones
With a stone or a stick
But I'll conjure up a phrase
That can cut to the quick
I need to be open-minded
Think before I open my mouth
Because the power of your words
Needs to repair all that I destroyed
And when I finally do
Let it come from you
The peace of understanding grips my soul
You're the reason I
Have meaning in this life
Is so I swallow all my pride
And give you control
I give it all to you
Guide me trought my life
Make me love again
A girl that I deserve
vineri, decembrie 3
Un nou început în Boston 3 ...
Partea 2
În noaptea trecută am adormit la birou, dar noroc că m-am trezit că îmi era frig şi m-am pus în pat. Dimineaţa mă trezesc şi observ că sunt transpirat. Sunt complet epuizat. Probabil m-am învârtit şi răsucit toată noaptea. E mult prea cald aici. Nu e de mirare că am aceste vise ciudate. Am "înotat" în propria sudoare noaptea trecută. Nici de cum, nu pare că s-ar răci afără. Este o altă zi însorită în Boston, e un lucru bun că studio-ul ăsta are aer condiţionat. Mi-am promis că îmi voi petrece mai multe zile ca să lucrez şi nu intenţionez să încalc această promisiune...nu de data asta. Deci asta înseamnă că îmi voi petrece mult timp în studioul ăsta. Mă pun la birou şi încep să scriu. Piesele pe care le scriu sunt legate de Annabelle, pe care nu o pot uita aşa de uşor.
~Versuri:~
"Almost lovers"
"Dor de tine, dor de noi"
"După toate"
"Acum stau"
"O melodramă"
"Noi doi impreuma, dar separat"
"Pe puncutl de plecare"
"Vara ce-a trecut"
"Mi-ai spus ca ma iubesti"
"Like I used to" (original)
"Don't pretend"
~Piese:~
Versiunea 2 de la "Like I used to"
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
În noaptea trecută am adormit la birou, dar noroc că m-am trezit că îmi era frig şi m-am pus în pat. Dimineaţa mă trezesc şi observ că sunt transpirat. Sunt complet epuizat. Probabil m-am învârtit şi răsucit toată noaptea. E mult prea cald aici. Nu e de mirare că am aceste vise ciudate. Am "înotat" în propria sudoare noaptea trecută. Nici de cum, nu pare că s-ar răci afără. Este o altă zi însorită în Boston, e un lucru bun că studio-ul ăsta are aer condiţionat. Mi-am promis că îmi voi petrece mai multe zile ca să lucrez şi nu intenţionez să încalc această promisiune...nu de data asta. Deci asta înseamnă că îmi voi petrece mult timp în studioul ăsta. Mă pun la birou şi încep să scriu. Piesele pe care le scriu sunt legate de Annabelle, pe care nu o pot uita aşa de uşor.
~Versuri:~
"Almost lovers"
"Dor de tine, dor de noi"
"După toate"
"Acum stau"
"O melodramă"
"Noi doi impreuma, dar separat"
"Pe puncutl de plecare"
"Vara ce-a trecut"
"Mi-ai spus ca ma iubesti"
"Like I used to" (original)
"Don't pretend"
~Piese:~
Versiunea 2 de la "Like I used to"
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
joi, decembrie 2
How is my heart today?...
Today i found out that my heart is "Rich like a pizza"!It's full of "ingredients"? Maybe.
You can eat my heart? Maybe somebody did that in the past.
My heart taste like a pizza? Hmm...Maybe i will ask somebody who "taste" it.
My heart is like a smooth like a pizza? I don't think so.
Despre voi (fetelor)...
*Începi să îmi explici prin cuvinte/Însă dragostea nu se explică, ea se simte/Am înteles că ai deja p-alcineva/Şi dacă trebuie să plec, eu plec/Dar un uita că amintirile rămân indifirent de ce-ar urma/Poţi să rupi şi pozele, le vei lipii înapoi cândva*
Când găseşti iubitul potrivit şi îi spui că este tot ceea ce aşteptai de mult. De ce trebuie să îl minţeşti, să-l răneşti prin cuvinte? Dar după un timp îţi dai seama că ai greşit şi recunoşti asta. Te-ai gândit pentru o secundă ce i-ai provocat în inimă şi în minte cu acel "Te părăsesc"? Tot ceea ce îşi propunea, i l-ai dat peste cap. L-ai făcut să sufere! Dar ştii, există o vorbă, nu prea cunoscută:
"Ceea ce faci, se va întoarce înapoi" sau "Răul ce îl faci, se va întoarce în sutit". Nu doresc să păţeşti aşa, chiar dacă ai merita. De aceea te rog, te implor, gândeşte-te la consecinţe înaite să provoci o ură sau o distrugere "interioară".
Cred că ai auzi multe poveşti şi reportaje despre băieţi, adoleşcenţi care au ajuns la sinucideri. Sincer stăteam şi mă întrebam: "De ce să mai avem încredere în ele? De ce să le oferim tot ceea ce îşi doresc? De ce să le iubim numai pe ele? De ce? De ce? Ca apoi să ne dea 'şlapul', să ne alunge ca un câine?!". O întrebare pentru voi fetelor: "Ce s-ar întâmpla dacă toţi băieţii ar ajunge ca cei care au ajuns în ziare sau pe micul ecran cu textul <şocant>? Ce v-aţi face fără sufletul pereche, sexul masculin? Cum ar fi să nu mai fie în literatură sexul masculin doar femini şi neutru? Veţi spune în loc de un pahar, o pahar? Vă sună bine? Nu cred." Vom ajunge la un momendat să nu mai avem încredere în voi, de exemplu eu, încep să cred că dumnezeu a lăsat pe pământ femeia să facă rău. Da ştiu, că nu doar voi sunteţi de vină. Sunt bărbaţi care fac aşa. Dar pe aceeia nu i-aş numii bărbaţi, aceeia sunt nişte oameni fără suflet, fără bunătate şi fără iubire faţă de voi. Dacă consideraţi că nu am dreptate mă puteţi contacta şi să îmi spuneţi părerea voastră.
Când găseşti iubitul potrivit şi îi spui că este tot ceea ce aşteptai de mult. De ce trebuie să îl minţeşti, să-l răneşti prin cuvinte? Dar după un timp îţi dai seama că ai greşit şi recunoşti asta. Te-ai gândit pentru o secundă ce i-ai provocat în inimă şi în minte cu acel "Te părăsesc"? Tot ceea ce îşi propunea, i l-ai dat peste cap. L-ai făcut să sufere! Dar ştii, există o vorbă, nu prea cunoscută:
"Ceea ce faci, se va întoarce înapoi" sau "Răul ce îl faci, se va întoarce în sutit". Nu doresc să păţeşti aşa, chiar dacă ai merita. De aceea te rog, te implor, gândeşte-te la consecinţe înaite să provoci o ură sau o distrugere "interioară".
Cred că ai auzi multe poveşti şi reportaje despre băieţi, adoleşcenţi care au ajuns la sinucideri. Sincer stăteam şi mă întrebam: "De ce să mai avem încredere în ele? De ce să le oferim tot ceea ce îşi doresc? De ce să le iubim numai pe ele? De ce? De ce? Ca apoi să ne dea 'şlapul', să ne alunge ca un câine?!". O întrebare pentru voi fetelor: "Ce s-ar întâmpla dacă toţi băieţii ar ajunge ca cei care au ajuns în ziare sau pe micul ecran cu textul <şocant>? Ce v-aţi face fără sufletul pereche, sexul masculin? Cum ar fi să nu mai fie în literatură sexul masculin doar femini şi neutru? Veţi spune în loc de un pahar, o pahar? Vă sună bine? Nu cred." Vom ajunge la un momendat să nu mai avem încredere în voi, de exemplu eu, încep să cred că dumnezeu a lăsat pe pământ femeia să facă rău. Da ştiu, că nu doar voi sunteţi de vină. Sunt bărbaţi care fac aşa. Dar pe aceeia nu i-aş numii bărbaţi, aceeia sunt nişte oameni fără suflet, fără bunătate şi fără iubire faţă de voi. Dacă consideraţi că nu am dreptate mă puteţi contacta şi să îmi spuneţi părerea voastră.
sâmbătă, noiembrie 27
Un nou început în Boston 2...
Partea 1
Dimineaţa următoare mă duc în oraş să îmi caut un studiou, nu am să renunţ la cariera de muzician pentru "acele lucruri". Poate tot voi înregistra piesa care am compuso. Îi spun "mătuşii" că plec şi să nu mă aştepte, să se culce şi că am cheia de la intrare şi tot ies. Mă urc în maşină şi o iau spre oraş, cu destinaţia necunoscută a studioului respectiv. Îmi place să mă duc spre necunoscut, cu speranţa că voi găsii ceea ce caut. Deşi vremea de afără e posomorâtă şi începe să mai cadă câte-un fulg. Pierdut prin oraşul plin de fum, dau de un studio mic care, ce coincidenţă este de vânzare. Intru în el şi observ că nu sunt singurul care vrea să-l cumpere. Mă pun şi stau la "coada" şirului. După aproximativ 3 ore, vine şi rândul meu.
- Bună ziua.
- Bună ziua. M-ar interesa studioul acesta, la ce preţ este?
- Preţul este de $339,000.
- Şi ca cât este de mare?
- Are aprox 100 de mp. V-ar interesa?
- Da, sigur.
- Aici aveţi contractul şi toate documentele, să le complectaţi.
- Când pot să îl folosesc?
- După ce complectaţi documentele şi sunt în regulă, puteţi să îl folosiţi.
- Ok.
După ce termin de complectat tot, trebuie să mă duc până acasă după toate aparatele şi am să mă apuc de treabă. Se pare că până la urmă voi înregistra şi câteva piese. Nu am crezut că voi termina aşa repede şi că voi înregistra şi piesa.
După ce am terminat mă pun la birou să scriu ceva, dar nu înaite să o sun pe "mătuşă" să îi spun că nu ştiu dacă ajung azi acasă că am de lucru la studio. Mă apuc să scriu câteva versuri, dar adorm cu capul pe foaia de hârtie.
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
Dimineaţa următoare mă duc în oraş să îmi caut un studiou, nu am să renunţ la cariera de muzician pentru "acele lucruri". Poate tot voi înregistra piesa care am compuso. Îi spun "mătuşii" că plec şi să nu mă aştepte, să se culce şi că am cheia de la intrare şi tot ies. Mă urc în maşină şi o iau spre oraş, cu destinaţia necunoscută a studioului respectiv. Îmi place să mă duc spre necunoscut, cu speranţa că voi găsii ceea ce caut. Deşi vremea de afără e posomorâtă şi începe să mai cadă câte-un fulg. Pierdut prin oraşul plin de fum, dau de un studio mic care, ce coincidenţă este de vânzare. Intru în el şi observ că nu sunt singurul care vrea să-l cumpere. Mă pun şi stau la "coada" şirului. După aproximativ 3 ore, vine şi rândul meu.
- Bună ziua.
- Bună ziua. M-ar interesa studioul acesta, la ce preţ este?
- Preţul este de $339,000.
- Şi ca cât este de mare?
- Are aprox 100 de mp. V-ar interesa?
- Da, sigur.
- Aici aveţi contractul şi toate documentele, să le complectaţi.
- Când pot să îl folosesc?
- După ce complectaţi documentele şi sunt în regulă, puteţi să îl folosiţi.
- Ok.
După ce termin de complectat tot, trebuie să mă duc până acasă după toate aparatele şi am să mă apuc de treabă. Se pare că până la urmă voi înregistra şi câteva piese. Nu am crezut că voi termina aşa repede şi că voi înregistra şi piesa.
După ce am terminat mă pun la birou să scriu ceva, dar nu înaite să o sun pe "mătuşă" să îi spun că nu ştiu dacă ajung azi acasă că am de lucru la studio. Mă apuc să scriu câteva versuri, dar adorm cu capul pe foaia de hârtie.
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
sâmbătă, noiembrie 20
Un nou început în Boston 1...
Capitolul 1 Love story (American) 10...
Drumul deşi era lung a meritat, măcar am scăpat de iubita care mă înşela şi de aşa zişi cei mai uni prieteni. Am de gând să încep totul din nou, chiar dacă am să pierd timp, oricum am pierdut cu ei.
Am ajuns în sfârşit în Boston. Doamne ce oraş minunat. Totul este diferit. Aici nu este chiar aşa de aglomerat. Ajung în centru oraşului şi mă cobor din maşină cu rucsacul. În el îmi erau: portofelul, câteva cântece şi bineînţeles laptopul, doar trebuia să îmi caut un loc să stau şi nu vreau să îmi petrec noaptea sau nopţile într-un hotel sau motel chiar dacă am destui bani. Vreau să îmi iau o casă sau un apartament nu prea luxos. Întru într-o cafenea. Chiar am nevoie de o cafea cat timp caut anunţurile de vânzare. Mă pun la o masă, comand o cafea şi un pachet de tigări. Da, un pachet de tigări. Asta aş putea să le mulţumesc ei şi "lor". Cel mai mult mă afectează despărţirea de Annabelle şi m-a făcut să fumez din ce în ce mai mult, sper să nu devin dependent. După vreo 3 ore de cautat, 4 căni de cafea, un mic dejun şi jumătate de pachet de ţigări, mă duc să văd o casă. Nu era departe chiar aşa de departe. Ajuns acolo, mă cobor din maşină şi pentru un minut stau şi cercetez zona. Toată zona respectivă era plină de case nu prea luxoase, dar aranjate foarte frumos. Mă pun să caut numărul casei respective. Coincidenţa era că avea numărul meu norocos, 9. Mă îndrept spre uşă şi bat. Din înăuntru se aude o voce înceată: "Cine este?" şi în acelaşi timp deschide uşa. Era o bătrânică de statură scundă şi o salut:
- Bună ziua!
- Bună să-ţi fie inima! răspunde ea. Sunteţi poştaşul? mă întreba ea şi tot ea răspunse. Că nu semănaţi cu el!
- Nu, nu sunt! o aprob. Am venit să văd căsa, am găsit anunuţul dumneavoastră pe internet.
Pentru o secundă mă i-au la întrebări cu mintea mea. Ia uite săraci bătrâni, stau cu gândul că trebuie să vină poştaşul, având senzaţia că de fiecare dată când bate cineva la uşă este el.
- Da, anunţul este valabil! -mă opreşte din "discuţie"-...,dar eu l-am pus în ziar, nu pe internet! mă lămureşte ea. Pe vremea când eram tânără, puneam o pancardă pe care era scrisă că era de zânzare casă, nu în ziar sau internet! spuse ea.
În aşa fel mi-a spus încât aveam senzaţia că eram pe vremea când era ea tânără.
- Îmi puteţi arăta casa? o întreb eu.
- Da sigur poftiţi. mă învita ea, înăuntru.
În casă era o curăţenie de puteai să mănânci şi biscuitele care îţi cădea pe jos. Totul aranjat la locul lui. După vreo o oră, după ce mi-a arătat casa, o întreb ceva istoric al casei. Îmi place să cunosc ceva despre o casă.
- Singură aţi locuit aici?
- Nu locuiam cu soţul meu, dar s-a dus şi acuma stau singură. De aceea vreau să vând casa, pentru că vreau să mă duc la un azil de bătrâni, că şi aşa cine ştie câte zile mai am şi eu. începu să se plângă.
- Vai îmi pare rău pentru soţul dumneavoastră, dar asta nu înseamnă că trebuie să vă gândiţi la aşa ceva. încerc să o liniştesc. Dar cu cât doriţi să o vindeţi? încerc să o fac să devieze de la gând.
- O vând cu cât să îmi ajungă pentru azil. spuse ea suspinând.
Mi s-a făcut milă de ea, sincer. Şi mi-a venit o idee genială.
- Ce aţi zice dacă aş plăti casa cât ar trebui să plătiţi la azil, dar să locuiţi şi dumneavoastră. Să nu plecaţi, că cine ştie cum o să se ocupe de dumneavoastră cei deacolo.
- Chiar doriţi asta?
-DA! o asigur.
Parcă şi-a schimbat expresia feţei.
- Pot să vă întreb ceva?
- Da, sigur.
- Cum reuşiţi să faceţi să fie aşa de curăţenie?
- A fost fica mea aici după înmormantarea soţului meu.
- Frumos din partea ei, dar de ce nu are ea grijă de dumneavoastră?
- Ştiţi cum sunt tinerii, nu au timp sunt ocupaţi!
- Nu vă supăraţi da cu ce se ocupă fica dumneavoastră?
Ce? Eram şi eu curios. Oricum cât timp locuiesc aici trebuie să comunic cu ea.
- Nu mă supăr, staţi liniştit. E cântăreaţă. Dar dumneata cu ce te ocupi?
- Ce coincidenţă, şi eu sunt cântăreţ.
- Se pare că dumneata o s-o înlocuiţi pe fica mea. O să aveţi grijă e mine. spuse ea amuzată.
Am început să chicotim amândoi.
- Pot să vă rog să nu îmi spuneţi dumneata! Spuneţim tu.
- Bine, atunci.
- Mă duc să îmi aduc aduc bagajele atunci.
După ce îmi aduc bagajele, mă înstalez şi mă pun să trag un pui de somn că tare obosit mai sunt.
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
Drumul deşi era lung a meritat, măcar am scăpat de iubita care mă înşela şi de aşa zişi cei mai uni prieteni. Am de gând să încep totul din nou, chiar dacă am să pierd timp, oricum am pierdut cu ei.
Am ajuns în sfârşit în Boston. Doamne ce oraş minunat. Totul este diferit. Aici nu este chiar aşa de aglomerat. Ajung în centru oraşului şi mă cobor din maşină cu rucsacul. În el îmi erau: portofelul, câteva cântece şi bineînţeles laptopul, doar trebuia să îmi caut un loc să stau şi nu vreau să îmi petrec noaptea sau nopţile într-un hotel sau motel chiar dacă am destui bani. Vreau să îmi iau o casă sau un apartament nu prea luxos. Întru într-o cafenea. Chiar am nevoie de o cafea cat timp caut anunţurile de vânzare. Mă pun la o masă, comand o cafea şi un pachet de tigări. Da, un pachet de tigări. Asta aş putea să le mulţumesc ei şi "lor". Cel mai mult mă afectează despărţirea de Annabelle şi m-a făcut să fumez din ce în ce mai mult, sper să nu devin dependent. După vreo 3 ore de cautat, 4 căni de cafea, un mic dejun şi jumătate de pachet de ţigări, mă duc să văd o casă. Nu era departe chiar aşa de departe. Ajuns acolo, mă cobor din maşină şi pentru un minut stau şi cercetez zona. Toată zona respectivă era plină de case nu prea luxoase, dar aranjate foarte frumos. Mă pun să caut numărul casei respective. Coincidenţa era că avea numărul meu norocos, 9. Mă îndrept spre uşă şi bat. Din înăuntru se aude o voce înceată: "Cine este?" şi în acelaşi timp deschide uşa. Era o bătrânică de statură scundă şi o salut:
- Bună ziua!
- Bună să-ţi fie inima! răspunde ea. Sunteţi poştaşul? mă întreba ea şi tot ea răspunse. Că nu semănaţi cu el!
- Nu, nu sunt! o aprob. Am venit să văd căsa, am găsit anunuţul dumneavoastră pe internet.
Pentru o secundă mă i-au la întrebări cu mintea mea. Ia uite săraci bătrâni, stau cu gândul că trebuie să vină poştaşul, având senzaţia că de fiecare dată când bate cineva la uşă este el.
- Da, anunţul este valabil! -mă opreşte din "discuţie"-...,dar eu l-am pus în ziar, nu pe internet! mă lămureşte ea. Pe vremea când eram tânără, puneam o pancardă pe care era scrisă că era de zânzare casă, nu în ziar sau internet! spuse ea.
În aşa fel mi-a spus încât aveam senzaţia că eram pe vremea când era ea tânără.
- Îmi puteţi arăta casa? o întreb eu.
- Da sigur poftiţi. mă învita ea, înăuntru.
În casă era o curăţenie de puteai să mănânci şi biscuitele care îţi cădea pe jos. Totul aranjat la locul lui. După vreo o oră, după ce mi-a arătat casa, o întreb ceva istoric al casei. Îmi place să cunosc ceva despre o casă.
- Singură aţi locuit aici?
- Nu locuiam cu soţul meu, dar s-a dus şi acuma stau singură. De aceea vreau să vând casa, pentru că vreau să mă duc la un azil de bătrâni, că şi aşa cine ştie câte zile mai am şi eu. începu să se plângă.
- Vai îmi pare rău pentru soţul dumneavoastră, dar asta nu înseamnă că trebuie să vă gândiţi la aşa ceva. încerc să o liniştesc. Dar cu cât doriţi să o vindeţi? încerc să o fac să devieze de la gând.
- O vând cu cât să îmi ajungă pentru azil. spuse ea suspinând.
Mi s-a făcut milă de ea, sincer. Şi mi-a venit o idee genială.
- Ce aţi zice dacă aş plăti casa cât ar trebui să plătiţi la azil, dar să locuiţi şi dumneavoastră. Să nu plecaţi, că cine ştie cum o să se ocupe de dumneavoastră cei deacolo.
- Chiar doriţi asta?
-DA! o asigur.
Parcă şi-a schimbat expresia feţei.
- Pot să vă întreb ceva?
- Da, sigur.
- Cum reuşiţi să faceţi să fie aşa de curăţenie?
- A fost fica mea aici după înmormantarea soţului meu.
- Frumos din partea ei, dar de ce nu are ea grijă de dumneavoastră?
- Ştiţi cum sunt tinerii, nu au timp sunt ocupaţi!
- Nu vă supăraţi da cu ce se ocupă fica dumneavoastră?
Ce? Eram şi eu curios. Oricum cât timp locuiesc aici trebuie să comunic cu ea.
- Nu mă supăr, staţi liniştit. E cântăreaţă. Dar dumneata cu ce te ocupi?
- Ce coincidenţă, şi eu sunt cântăreţ.
- Se pare că dumneata o s-o înlocuiţi pe fica mea. O să aveţi grijă e mine. spuse ea amuzată.
Am început să chicotim amândoi.
- Pot să vă rog să nu îmi spuneţi dumneata! Spuneţim tu.
- Bine, atunci.
- Mă duc să îmi aduc aduc bagajele atunci.
După ce îmi aduc bagajele, mă înstalez şi mă pun să trag un pui de somn că tare obosit mai sunt.
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
duminică, octombrie 31
Love story (American) 10...
Parte 9
Ajuns la aeroport te urci în avion să mergi în oraşul care "nu doarme niciodată". Odată ajuns în oraş, targi o fugă până acasă să îţi laşi bagajele. După ce îţi laşi bagajele îi suni pe Mitch şi Zack să vezi pe unde sunt. Ei îţi spun că sunt în faţa unui mall şi îi întrebi dacă Annabelle este cu ei şi dacă este bine, ei te liniştesc şi îţi spun că este cu ei şi că este bine. După ce închei convorbirea cu ei chemi un taxi şi mergi să te îi întâlneşti şi să îi faci o surpriză Annabellei. Pe drum opreşti la o florărie să îi iei un trandafir, iar după aceea continui drumul.
Când ajugi la mall, te uiţi în dreapta şi în stânga după iei, dar nu era greu de găsit pentru că faceau o gălăgie. Ce frumos, ei se distrează şi tu îţi faci grijă să nu fi păţit ceva, dar asta nu era tot. Te uiţi mai bine şi ce să vezi? Annabell îi braţele unui alt bărbat. Te duci la ei şi o saluţi pe Annabelle şi pe Zack şi Mitch. Annabelle, Zack şi Mitch rămân uimiţi şi te întreabă ce faci aici. Umpic nervos şi umpic distrus îi întrebi: Ce caut eu aici, sau ce faceiţi voi aici?". Pe Annabell o întrebi cine-i tipul, iar ea se scuză şi zice că este un prieten mai vechi. Tipul vine la tine şi se prezintă. Când îi auzi numele, parcă ţi-e cunoscut şi chiar îţi era, era cel mai bun prieten de la şcoală. Când îţi iei mâna de la spate, în care ascundeai trandafirul şi îl arunci pe jos, Annabelle vrea să te i-a în braţe şi începe să îşi ceară scuze. O refuzi şi îi iei la rost pe Mitch şi Zack: "Voi aţi ştiut? Da? Credeam că îmi sunteţi cei mai buni prieteni, dar se pare că m-am înşelat. Aş vrea să vă anunţ că mă retrag din trupă şi mai ales, îmi iau şi piesele cu mine. Dacă am să aud că îmi cântaţi piesele, o să aveţi de discutat cu avocatul meu." După aceste întâmplate te iei şi pleci, dar Annabelle continuă să se roage de tine. Opreşti un taxi şi mergi acasă. Acasă te pui să te gândeşti ce să faci. Imaginile cu Annabelle şi ce s-a întâmplat între voi îţi apar în minte. După aproximativ 3 ore te hotărăşti să te muţi din oraş. Împachetezi tot ce încape în dubă din apartament şi te îndrepţi spre Boston. Ca să ajungi în Boston trebuie să mergi pe ruta 90. Drumul nu pare lung dar îţi i-a cam 5-6 ore, asta înseamnă că ajungi dimineaţa acolo. Exact bine, pentru că trebuie să îţi cauţi o casă sau un apartament, dar de preferinţă vrei o căsuţă. Aşa că drum bun...
*Începe un alt Capitol :)*
Ajuns la aeroport te urci în avion să mergi în oraşul care "nu doarme niciodată". Odată ajuns în oraş, targi o fugă până acasă să îţi laşi bagajele. După ce îţi laşi bagajele îi suni pe Mitch şi Zack să vezi pe unde sunt. Ei îţi spun că sunt în faţa unui mall şi îi întrebi dacă Annabelle este cu ei şi dacă este bine, ei te liniştesc şi îţi spun că este cu ei şi că este bine. După ce închei convorbirea cu ei chemi un taxi şi mergi să te îi întâlneşti şi să îi faci o surpriză Annabellei. Pe drum opreşti la o florărie să îi iei un trandafir, iar după aceea continui drumul.
Când ajugi la mall, te uiţi în dreapta şi în stânga după iei, dar nu era greu de găsit pentru că faceau o gălăgie. Ce frumos, ei se distrează şi tu îţi faci grijă să nu fi păţit ceva, dar asta nu era tot. Te uiţi mai bine şi ce să vezi? Annabell îi braţele unui alt bărbat. Te duci la ei şi o saluţi pe Annabelle şi pe Zack şi Mitch. Annabelle, Zack şi Mitch rămân uimiţi şi te întreabă ce faci aici. Umpic nervos şi umpic distrus îi întrebi: Ce caut eu aici, sau ce faceiţi voi aici?". Pe Annabell o întrebi cine-i tipul, iar ea se scuză şi zice că este un prieten mai vechi. Tipul vine la tine şi se prezintă. Când îi auzi numele, parcă ţi-e cunoscut şi chiar îţi era, era cel mai bun prieten de la şcoală. Când îţi iei mâna de la spate, în care ascundeai trandafirul şi îl arunci pe jos, Annabelle vrea să te i-a în braţe şi începe să îşi ceară scuze. O refuzi şi îi iei la rost pe Mitch şi Zack: "Voi aţi ştiut? Da? Credeam că îmi sunteţi cei mai buni prieteni, dar se pare că m-am înşelat. Aş vrea să vă anunţ că mă retrag din trupă şi mai ales, îmi iau şi piesele cu mine. Dacă am să aud că îmi cântaţi piesele, o să aveţi de discutat cu avocatul meu." După aceste întâmplate te iei şi pleci, dar Annabelle continuă să se roage de tine. Opreşti un taxi şi mergi acasă. Acasă te pui să te gândeşti ce să faci. Imaginile cu Annabelle şi ce s-a întâmplat între voi îţi apar în minte. După aproximativ 3 ore te hotărăşti să te muţi din oraş. Împachetezi tot ce încape în dubă din apartament şi te îndrepţi spre Boston. Ca să ajungi în Boston trebuie să mergi pe ruta 90. Drumul nu pare lung dar îţi i-a cam 5-6 ore, asta înseamnă că ajungi dimineaţa acolo. Exact bine, pentru că trebuie să îţi cauţi o casă sau un apartament, dar de preferinţă vrei o căsuţă. Aşa că drum bun...
*Începe un alt Capitol :)*
Love story (American) 9...
Partea 8
Doar a doua zi de concert şi ultima, dar nu ai auzi nimic de Annabelle. Oare să o suni? Stai cu telefonul în mână şi nu ştii ce să faci, defapt nu ştii ce să mai crezi. Oare ce face de nu sună? De ce nu dă semn de viaţă? S-a întâmplat ceva cu ea? Deja devii îngrijorat şi o suni. Îţi dă ocupat, dar mai încerci odată şi tot aşa îţi "răspunde". Te dai bătut şi îţi spui că o să o suni mai târziu. Îi suni pe Zack şi Mitch să vezi ce mai fac. Erau prin oraş se plimbau cu prietenele lor. Îi întrebi dăcă nu ştiu ceva despre Annabelle. Ei zic că nu sau mai întâlnit de ieri cu ea, dar e bine, lucrează. Le mulţumeşti şi închizi. Te pui să sorbi din cafea şi îţi vine un chef de o tigară, poate te mai linişteşti. Aprinzi ţigară şi tragi din ea cu poftă. După un timp te sună un domn care se ocupă de o altă casă de copii şi te cheamă la concert. Îţi iei toate lucrurile şi ieşi în faţa blocului să opreşti un taxi cu ce să mergi pană acolo. În taxi îţi verifici blog-ul şi vezi că cineva ţi-a lăsat un mesaj că a văzut-o pe Annabelle cu un tip. Asta te pune puţin pe gânduri. Pe drum opreşti la aeroport să îţi laşi bagajele, iar după aceea continui drumul spre casa de copii. O mai suni încă odată pe Annabelle şi însfârşit îţi răspunde cu o voce care nu a mai folosit-o. O întrebi ce face de nu răspunde, iar ea răstită îţi spune că lucrează să nu o deranjezi că e ocupată. Îţi ceri scuze şi îi spui că o iubeşti şi că ţie dor de ea, iar ea la rându ei zice "bine" şi închide. Hmm...asta nu s-a mai întâmplat, dar este ciudat. Visul şi mesajul de pe blog pun mai tare pe gânduri, dar nu te gândeşti prea mult că ajungi la casa de copii. Acolo te întâmpină mulţi fani şi copii de la casa de copii, normal că se afla şi presa acolo. O doamnă de la un post de televiziune te întreabă în legătură cu concertul şi cum te-ai simţit în oraş. Îi răspunzi că te-ai simţit bine în oraş şi că ai mai revenit aici. În legătură cu concertul, speri să iasă bine şi să le placă copiilor. După acest reportaj eşti asaltat de fani care vor autografe şi le oferi câtorva dintre ei.
Întrii în casă şi te duci să îl cauţi pe domnul care te-a sunat dimineaţa. După ce îl găseşti te pregăteşti să îţi faci "scena". Le oferi copiilor şi persoanelor din încăpere un spectacol care nu credeai că va ieşi aşa de bine, mai ales că ai vorbit cu Annabell şi ţi-a vorbit aşa. După concert chemi un taxi să mergi la aeroport pentru a te întoarce acasă.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
Doar a doua zi de concert şi ultima, dar nu ai auzi nimic de Annabelle. Oare să o suni? Stai cu telefonul în mână şi nu ştii ce să faci, defapt nu ştii ce să mai crezi. Oare ce face de nu sună? De ce nu dă semn de viaţă? S-a întâmplat ceva cu ea? Deja devii îngrijorat şi o suni. Îţi dă ocupat, dar mai încerci odată şi tot aşa îţi "răspunde". Te dai bătut şi îţi spui că o să o suni mai târziu. Îi suni pe Zack şi Mitch să vezi ce mai fac. Erau prin oraş se plimbau cu prietenele lor. Îi întrebi dăcă nu ştiu ceva despre Annabelle. Ei zic că nu sau mai întâlnit de ieri cu ea, dar e bine, lucrează. Le mulţumeşti şi închizi. Te pui să sorbi din cafea şi îţi vine un chef de o tigară, poate te mai linişteşti. Aprinzi ţigară şi tragi din ea cu poftă. După un timp te sună un domn care se ocupă de o altă casă de copii şi te cheamă la concert. Îţi iei toate lucrurile şi ieşi în faţa blocului să opreşti un taxi cu ce să mergi pană acolo. În taxi îţi verifici blog-ul şi vezi că cineva ţi-a lăsat un mesaj că a văzut-o pe Annabelle cu un tip. Asta te pune puţin pe gânduri. Pe drum opreşti la aeroport să îţi laşi bagajele, iar după aceea continui drumul spre casa de copii. O mai suni încă odată pe Annabelle şi însfârşit îţi răspunde cu o voce care nu a mai folosit-o. O întrebi ce face de nu răspunde, iar ea răstită îţi spune că lucrează să nu o deranjezi că e ocupată. Îţi ceri scuze şi îi spui că o iubeşti şi că ţie dor de ea, iar ea la rându ei zice "bine" şi închide. Hmm...asta nu s-a mai întâmplat, dar este ciudat. Visul şi mesajul de pe blog pun mai tare pe gânduri, dar nu te gândeşti prea mult că ajungi la casa de copii. Acolo te întâmpină mulţi fani şi copii de la casa de copii, normal că se afla şi presa acolo. O doamnă de la un post de televiziune te întreabă în legătură cu concertul şi cum te-ai simţit în oraş. Îi răspunzi că te-ai simţit bine în oraş şi că ai mai revenit aici. În legătură cu concertul, speri să iasă bine şi să le placă copiilor. După acest reportaj eşti asaltat de fani care vor autografe şi le oferi câtorva dintre ei.
Întrii în casă şi te duci să îl cauţi pe domnul care te-a sunat dimineaţa. După ce îl găseşti te pregăteşti să îţi faci "scena". Le oferi copiilor şi persoanelor din încăpere un spectacol care nu credeai că va ieşi aşa de bine, mai ales că ai vorbit cu Annabell şi ţi-a vorbit aşa. După concert chemi un taxi să mergi la aeroport pentru a te întoarce acasă.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
marți, octombrie 26
Love story (American) 8...
Partea 7
Dimeneaţa te trezeşte alarma ceasului, trezindu-te dintr-un vis ciudat în care erai certat cu Annabelle din cauza unui tip cu care te însela. Speri să nu se întâmple aşa, dar deobicei cică visele în realitate sunt exact pe dos. Dar trebuie să nu îţi mai baţi capul pentru că trebuie să te concentrezi pe concertele care le ai şi trebuie să faci în aşa fel să iasă ca la carte. Cafeaua puternică te face să te trezeşti brusc. După un timp primeşti un telefon de la organizator să îţi spună că o maşină te aşteaptă în faţa hotelului, în care se află şi restul trupelor care vor cânta. Îi mulţumeşti că te-a informat şi îţi iei lucrurile şi cobori. Când ajungi în maşină te întâlneşti cu membrii trupelor şi faci cunoştinţă cu ei, mai ales că ei sunt cunoscuţi în toată ţara. Şi culmea este că erau trupe pe care le ascultai când erai mai mic şi îţi doreai să ai ocazia să te întâlneşti cu ei să îi feliciţi pentru concertele şi albumele lor. Dar printre aceste trupe era încă o persoană, care era compozitorul şi solistul trupei. O fată brunetă, cu o voce blândă. Face cunoştinţă cu tine şi îşi face autoprezentare a "trupei", iar ea îţi spune că numele trupei este "Trupa". Ciudat nume, dar este drăguţ. Începeţi să discutaţi fiecare despre piesele care le veţi cânta la concert. Începeţi să aveţi o comunicare mai amplă, mai ales că veţi cânta pe aceeaşi scenă şi pentru aceeaşi casă de copii. După aproximativ două ore ajungeţi la casa de copii respectivă, unde veţi şi cânta. Vă acomodaţi cu "scena" improvizată în curtea din spate. După un timp ajung şi invitaţii. Invitaţii erau formaţi din V.I.P.-uri, dar şi din oameni obişnuiţi. Fiecare trupă îşi face ce şi-a propus. În încheierea concertului prezentatorii şi organizatorii oferă program de licitaţie care conţin creaţile copiilor. După aceea oferă tuturor băuturi şi aperitive. După finalul acestui "spectacol" trupele vor să meargă la un local, parcă ar fi Mitch şi Zack. Accepţi învitaţia şi mergeţi la localul ales de ei. Acolo vă cunoaşteţi mai bine. După acestă "ieşire de cunoaştere" fiecare dintre voi mergeţi la hotelul la care aţi foşti cazaţi, dar şi membra trupei "Trupa" este cazată la acelaşi hotel ca şi tine. Mergeţi amândoi spre hotel iar pe drum vorbiţi despre experienţa acumulată la acest concert. Vă daţi întâlnire pentru dimineaţa următoare pentru micul dejun la restaurantul hotelului. După aceea vă spuneţi că vă pare bine că v-aţi întâlnit şi aţi făcut cunoştinţă. Te duci în camera ta de hotel şi faci un duş, iar după aceea pe pui la somn.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
Dimeneaţa te trezeşte alarma ceasului, trezindu-te dintr-un vis ciudat în care erai certat cu Annabelle din cauza unui tip cu care te însela. Speri să nu se întâmple aşa, dar deobicei cică visele în realitate sunt exact pe dos. Dar trebuie să nu îţi mai baţi capul pentru că trebuie să te concentrezi pe concertele care le ai şi trebuie să faci în aşa fel să iasă ca la carte. Cafeaua puternică te face să te trezeşti brusc. După un timp primeşti un telefon de la organizator să îţi spună că o maşină te aşteaptă în faţa hotelului, în care se află şi restul trupelor care vor cânta. Îi mulţumeşti că te-a informat şi îţi iei lucrurile şi cobori. Când ajungi în maşină te întâlneşti cu membrii trupelor şi faci cunoştinţă cu ei, mai ales că ei sunt cunoscuţi în toată ţara. Şi culmea este că erau trupe pe care le ascultai când erai mai mic şi îţi doreai să ai ocazia să te întâlneşti cu ei să îi feliciţi pentru concertele şi albumele lor. Dar printre aceste trupe era încă o persoană, care era compozitorul şi solistul trupei. O fată brunetă, cu o voce blândă. Face cunoştinţă cu tine şi îşi face autoprezentare a "trupei", iar ea îţi spune că numele trupei este "Trupa". Ciudat nume, dar este drăguţ. Începeţi să discutaţi fiecare despre piesele care le veţi cânta la concert. Începeţi să aveţi o comunicare mai amplă, mai ales că veţi cânta pe aceeaşi scenă şi pentru aceeaşi casă de copii. După aproximativ două ore ajungeţi la casa de copii respectivă, unde veţi şi cânta. Vă acomodaţi cu "scena" improvizată în curtea din spate. După un timp ajung şi invitaţii. Invitaţii erau formaţi din V.I.P.-uri, dar şi din oameni obişnuiţi. Fiecare trupă îşi face ce şi-a propus. În încheierea concertului prezentatorii şi organizatorii oferă program de licitaţie care conţin creaţile copiilor. După aceea oferă tuturor băuturi şi aperitive. După finalul acestui "spectacol" trupele vor să meargă la un local, parcă ar fi Mitch şi Zack. Accepţi învitaţia şi mergeţi la localul ales de ei. Acolo vă cunoaşteţi mai bine. După acestă "ieşire de cunoaştere" fiecare dintre voi mergeţi la hotelul la care aţi foşti cazaţi, dar şi membra trupei "Trupa" este cazată la acelaşi hotel ca şi tine. Mergeţi amândoi spre hotel iar pe drum vorbiţi despre experienţa acumulată la acest concert. Vă daţi întâlnire pentru dimineaţa următoare pentru micul dejun la restaurantul hotelului. După aceea vă spuneţi că vă pare bine că v-aţi întâlnit şi aţi făcut cunoştinţă. Te duci în camera ta de hotel şi faci un duş, iar după aceea pe pui la somn.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
sâmbătă, octombrie 23
Love story (American) 7...
Partea 6
Te trezeşte dimineaţa un telefon de la o firmă din alt oraş care te invită un voluntariat la strângere de fonduri pentru casele de copii din acel oraş şi că ar trebui să stai cam 3-4 zile. Tu accepţi politicos şi spui că vei merge. După aceea convorbire îi suni pe Zack şi Mitch să le spui şi lor. Iar după aceea pe Annabelle, dar ea îţi închide. Îţi spui că poate este ocupată sau este într-o sedinţă. Suni la aeroport să îţi faci rezervare. Rezervarea ţi-ai făcut-o pe aceea seară, deci trebuie să te pregăteşti. Oare ce îţi trebuie, te întrebi. Laptopul, telefonul, chitara, banii şi perechea ta de adidaşi care le iei cu tine. Ieşi din casă şi te urci în maşină şi pleci spre aeroport. Ajuns la aeroport te duci să îţi ridici biletu şi pleci spre terminalul la care se face îmbarcarea. Înaite de decolare mai încerci odată să o suni pe Annabelle, dar fără succes. Ceva nu e în regulă, deobicei îţi răspunde, iar asta te pune pe gânduri.
Zborul cu avionul ţine destul de mult, dar oricum nu te grăbeşti. Aşa că îţi pui căştile şi cu un caiet în faţă te pui să mai scrii ceva piese. Avionul nu este prea plin aşa că ai parte de linişte. Din când în când mai vine stewardesa să te întrebe dacă doreşti ceva. În sfârşit ajungi.
Te cobori din avion, iar acolo te aşteaptă persoana cu care ai vorbit la telefon, care te conduce la hotel. Pe drum îţi dă înformaţii mai concrete despre casele de copii şi unde vei face acele concerte pentru strângerea de bani. Când ajungi la hotel te cazezi şi urci în cameră. Mai încerci încă odată să o suni pe Annabelle, da de răspunde. Şi minune a răspuns şi îşi cere scuze că nu ţi-a răspuns la telefon că prima oară era într-o şedinţă şi a doua oară a fost să ia un interviu primarului. Tu o linişteşti că nu este nimic şi că întelegi că dacă este vorba de job nu ai ce face. Îi spui că nu eşti în oraş şi că vei sta câteva zile pentru că ai concerte de strângere de bani pentru nişte case de copii. Ei i sa părut drăuţ din partea ta, dar nu-i plăcea că nu eşti în oraş. Îi spui că o iubeşti şi că o să vă vedeţi în cateva zile. Şi ea îţi spune că te iubeşte şi îţi urează succesc în concerte. După convorbire te pui să te culci, doar mâine ai concerte şi te aşteaptă o zi grea.
~Hmm...Devine dubioasă poveste...~
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
Te trezeşte dimineaţa un telefon de la o firmă din alt oraş care te invită un voluntariat la strângere de fonduri pentru casele de copii din acel oraş şi că ar trebui să stai cam 3-4 zile. Tu accepţi politicos şi spui că vei merge. După aceea convorbire îi suni pe Zack şi Mitch să le spui şi lor. Iar după aceea pe Annabelle, dar ea îţi închide. Îţi spui că poate este ocupată sau este într-o sedinţă. Suni la aeroport să îţi faci rezervare. Rezervarea ţi-ai făcut-o pe aceea seară, deci trebuie să te pregăteşti. Oare ce îţi trebuie, te întrebi. Laptopul, telefonul, chitara, banii şi perechea ta de adidaşi care le iei cu tine. Ieşi din casă şi te urci în maşină şi pleci spre aeroport. Ajuns la aeroport te duci să îţi ridici biletu şi pleci spre terminalul la care se face îmbarcarea. Înaite de decolare mai încerci odată să o suni pe Annabelle, dar fără succes. Ceva nu e în regulă, deobicei îţi răspunde, iar asta te pune pe gânduri.
Zborul cu avionul ţine destul de mult, dar oricum nu te grăbeşti. Aşa că îţi pui căştile şi cu un caiet în faţă te pui să mai scrii ceva piese. Avionul nu este prea plin aşa că ai parte de linişte. Din când în când mai vine stewardesa să te întrebe dacă doreşti ceva. În sfârşit ajungi.
Te cobori din avion, iar acolo te aşteaptă persoana cu care ai vorbit la telefon, care te conduce la hotel. Pe drum îţi dă înformaţii mai concrete despre casele de copii şi unde vei face acele concerte pentru strângerea de bani. Când ajungi la hotel te cazezi şi urci în cameră. Mai încerci încă odată să o suni pe Annabelle, da de răspunde. Şi minune a răspuns şi îşi cere scuze că nu ţi-a răspuns la telefon că prima oară era într-o şedinţă şi a doua oară a fost să ia un interviu primarului. Tu o linişteşti că nu este nimic şi că întelegi că dacă este vorba de job nu ai ce face. Îi spui că nu eşti în oraş şi că vei sta câteva zile pentru că ai concerte de strângere de bani pentru nişte case de copii. Ei i sa părut drăuţ din partea ta, dar nu-i plăcea că nu eşti în oraş. Îi spui că o iubeşti şi că o să vă vedeţi în cateva zile. Şi ea îţi spune că te iubeşte şi îţi urează succesc în concerte. După convorbire te pui să te culci, doar mâine ai concerte şi te aşteaptă o zi grea.
~Hmm...Devine dubioasă poveste...~
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
miercuri, octombrie 20
Love story (American) 6...
Parte 5
Ziua precedentă a fost superbă şi te-ai gândit că să lucrezi la albumul pentru Annabella. Aveai nişte ritmuri în cap că abia aşteptai să le încerci să nu te mai doară capul. Îţi iei chitara şi începi să cânţi notele. Ţi-a ieşit perfect şi nici nu ai apucat să termini de cântat notele şi durerea a trecut. Dar nici după câteva secunde începe din nou. În mintea ta cuvintele şi versurile încep să se "zbată" să iasă afară. Te pui la birou, iei o foaie şi un creion şi începi să scrii. Creionul atingea uşor hârtia încât nu făcea nici un zgomot care să îl auzi într-o încăpere izolată fonic.
Nici nu au trecut bine 3 ore şi ai şi compus piesele pentru album. După scurt timp apar şi Zack şi Mitch. Entuziasmat te repezi la ei şi le zici că ai termint albumul pentru Annabelle şi te pui să cânţi să vadă despre ce este vorba. În timp ce tu cântai lui Zack şi Mitch au prins ritmul şi au încput să cânte şi ei. Ca deobicei Mitch este primul cu impresia şi vă spune că albumul va fi un succes. Dar prima dată trebuia să îl suni pe managerul firmei de distribuţie. El vă învită la studio să asculte piesele. Cum închei convorbirea le spui lui Mitch şi Zack să ducă instrumentele în dubiţă să mergeţi la studio.
Ajunşi la studio, managerul vă întâmpină cu un bun venit. Vorbeşti cu el despre piese şi ce semnifică fiecare, în timp ce Zack şi Mitch instalează echipamentele, mai ales că până areanjează tobele. Managerului îi plăcea despre ce este vorba, dar vroia să audă şi cu instrumente. După aranjare vă puneţi să cântaţi, managerul înregistrează şi partea de probă. După ce cântaţi prima piesă, managerul vă spune că îi place cum sună şi că ar trebui să înregistraţi toate piesele ca albumul să fie gata mâine şi poate îl veţi lansa tot mâine. Normal că dacă trebuia lansat mâine trebuie să fie un concert de lansare. După înregistrări mergiţi fiecare acasă şi vă puneţi la somn. Mai ales că eraţi obosiţi de la înregistrări şi aţi ajuns cam târziu acasă. Azi nu ai te-ai întâlnit cu Annabelle dar o suni măcar să îi spui noapte bună şi că o iubeşti. După ce ai vorbit cu Annabelle te pui în pat şi te uiţi pe tavan văzând nişte puncte negre pe el. Cu ochii aţintiţi pe ele, încetu cu încetu ţi se închid ochii şi te adânceşti în somn.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
Ziua precedentă a fost superbă şi te-ai gândit că să lucrezi la albumul pentru Annabella. Aveai nişte ritmuri în cap că abia aşteptai să le încerci să nu te mai doară capul. Îţi iei chitara şi începi să cânţi notele. Ţi-a ieşit perfect şi nici nu ai apucat să termini de cântat notele şi durerea a trecut. Dar nici după câteva secunde începe din nou. În mintea ta cuvintele şi versurile încep să se "zbată" să iasă afară. Te pui la birou, iei o foaie şi un creion şi începi să scrii. Creionul atingea uşor hârtia încât nu făcea nici un zgomot care să îl auzi într-o încăpere izolată fonic.
Nici nu au trecut bine 3 ore şi ai şi compus piesele pentru album. După scurt timp apar şi Zack şi Mitch. Entuziasmat te repezi la ei şi le zici că ai termint albumul pentru Annabelle şi te pui să cânţi să vadă despre ce este vorba. În timp ce tu cântai lui Zack şi Mitch au prins ritmul şi au încput să cânte şi ei. Ca deobicei Mitch este primul cu impresia şi vă spune că albumul va fi un succes. Dar prima dată trebuia să îl suni pe managerul firmei de distribuţie. El vă învită la studio să asculte piesele. Cum închei convorbirea le spui lui Mitch şi Zack să ducă instrumentele în dubiţă să mergeţi la studio.
Ajunşi la studio, managerul vă întâmpină cu un bun venit. Vorbeşti cu el despre piese şi ce semnifică fiecare, în timp ce Zack şi Mitch instalează echipamentele, mai ales că până areanjează tobele. Managerului îi plăcea despre ce este vorba, dar vroia să audă şi cu instrumente. După aranjare vă puneţi să cântaţi, managerul înregistrează şi partea de probă. După ce cântaţi prima piesă, managerul vă spune că îi place cum sună şi că ar trebui să înregistraţi toate piesele ca albumul să fie gata mâine şi poate îl veţi lansa tot mâine. Normal că dacă trebuia lansat mâine trebuie să fie un concert de lansare. După înregistrări mergiţi fiecare acasă şi vă puneţi la somn. Mai ales că eraţi obosiţi de la înregistrări şi aţi ajuns cam târziu acasă. Azi nu ai te-ai întâlnit cu Annabelle dar o suni măcar să îi spui noapte bună şi că o iubeşti. După ce ai vorbit cu Annabelle te pui în pat şi te uiţi pe tavan văzând nişte puncte negre pe el. Cu ochii aţintiţi pe ele, încetu cu încetu ţi se închid ochii şi te adânceşti în somn.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
joi, octombrie 14
Don't pretend...
Don't pretend...Don't pretend...Don't pretend...
Little miss, don't pretend that nothing matters to you. We flyed so high, why you wave goodbye? We know i've made mistakes, but that does mean you have to go. I look in past and i realized the situation sitting silently. And guess that's about him. But i guess that's what friends are for. The conclusion is that you're nothing but a very selfish person.
Open up my chest and you wont see the heart that used to be
I hope when you look into his pupils and i in the reflection.
Don't pretend, never going to give you up.
Ok i calm down now, i see you don't understand my fellings
Guess the only question for you, is that I was another step in a progression for you?
And if so, why you didn't tell me? I wouldn't start to fell something for you and i would stand back
But i guess that's what you want from the start.
We know I wish you nothing but the best right?
But at night I pray to God he won't rest right
You probably think I'm still bitter, oh you guessed right
How in the hell do we find ourselves in this mess right?
I say goobye to you and I'ma keep it moving.
Little miss, don't pretend that nothing matters to you. We flyed so high, why you wave goodbye? We know i've made mistakes, but that does mean you have to go. I look in past and i realized the situation sitting silently. And guess that's about him. But i guess that's what friends are for. The conclusion is that you're nothing but a very selfish person.
Open up my chest and you wont see the heart that used to be
I hope when you look into his pupils and i in the reflection.
Don't pretend, never going to give you up.
Ok i calm down now, i see you don't understand my fellings
Guess the only question for you, is that I was another step in a progression for you?
And if so, why you didn't tell me? I wouldn't start to fell something for you and i would stand back
But i guess that's what you want from the start.
We know I wish you nothing but the best right?
But at night I pray to God he won't rest right
You probably think I'm still bitter, oh you guessed right
How in the hell do we find ourselves in this mess right?
I say goobye to you and I'ma keep it moving.
A year ago, was...
WILL BE A YEAR SINCE THEN...
WHEN YOU FOUND THE TRUE LOVE DON'T LET IT GO, NO MATTER WHAT HAPPENS!
luni, octombrie 11
Love story (American) 5...
Parte 4
După concertul de aseară şi deşi eraţi obosit v-aţi trezit dis de dimineaţă. Tu şi Zack aţi fost primii care s-au trezit şi Zack ţi-a oferit o cană cu ceafea cafea şi te-ai pus să compui nişte piese. Mitch puţin adormit, apare şi el în bucătărie întrebând cum de nu aveţi somn. Tu şi Zack aţi început să râdeţi spunându-i cine este bărbat noaptea şi ziua trebuie. Mitch a râs şi el, dar ironic. După aceea i-ai spus că nu puteai să dormi şi ţi-ai zis să compui nişte piese. Zack a spus că el aşa se trezeşte în fiecare dimineaţă. După aproape 2 ore de compus, se trezesc şi fetele. Urmează sărutul de bună dimineaţa, iar după aceea cafeaua de dimineaţa pentru ele. Azi nu aveţi un program prea strict, dar fetele da. Ele trebuie să meargă la servici. Annabelle lucrează ca jurnalist pentru o revistă de "scandal", deşi ea este cu tine, nu poate să nu scrie despre voi. Heather şi Joy lucrează la spital ca asistente. Tu, Mitch şi Zack nu aveţi altceva de lucru decât ca muzicieni, artişti şi compozitori. Zack şi-a propus să deschidă o scoala de lecţii de tobe, pentru tinerii care visează să devină toboşari într-o formaţie, aşa că va împărtăşit şi vouă. L-aţi încurajat să facă asta, doar că ar trebui să făcă acele cursuri pentru tineri în timpul liber. Lui Mitch i-a venit o idee, să puneţi toţi umăr la umăr să deschideţi aceea şcoală. Toţi aţi fost de acord, mai ales că fiecare aţi învăţa fiecare dintre voi la un instrument, dar tu ai avea să te ocupi şi de hârti şi toate cele. Fiecare a plecat să se ocupe de ce avea. Tu te-ai ocupat de a primii aprobarea de la primărie, Zack s-a ocupat de un spaţiu de cumpărat sau de închiriat, Mitch s-a ocupat de reclame conţinând pliante, site, ziare, posturi de radio şi de tv, dar asta s-a întâmplat după ce le-aţi dus pe fete la servici.
Toate au decurs foarte bine. Aţi primit aprobare de la primărie. Spaţiul a fost cam dificil, dar Zack a găsit unul de închiriat care nu era prea scump şi care îl puteaţi plăti din banii ce îi câştigaţi de pe urma cursurilor. Deschiderea oficială era exact după ziua în care aveaţi un concert.
După câteva ore te sună Annabelle şi îţi spune că trebuie să îţi ia un interviu pentru revista, tu ai acceptat. Interviul va avea loc acasă la voi. Le spui lui Zack şi Mitch că trebuie să mergi să te întâlnesşti cu Annabelle şi că trebuie să îţi ia un interviu. Te urci în maşină şi te îndrepţi spre casă, pe drum opreşti la un magazin şi cumperi pâine. Ajungi acasă şi după un timp apare şi Annabelle. Era îmbrăcată cu nişte blugi mov şi un tricou alb puţin mai strâmt. Ca o jurnalistă avea şi ochelari, mai ales că ţie îţi plăcea şi te incita. Te potoleşti pentru un moment, trebuie să dai un interviu până la urmă. Annabelle începe înterviul cu întrebări normale despre tine şi deschiderea şcolii de muzică, dar după câteva întrebări continuă cu întrebări despre relaţia voastră. Atunci îi răspunzi ca şi cum nu ar mai fi interviu. Ea auzit ce zici, a început să te sărute. Aţi început amândoi să vă dezbrăcaţi...
~Continuarea vă puteţi imagina şi voi~
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
După concertul de aseară şi deşi eraţi obosit v-aţi trezit dis de dimineaţă. Tu şi Zack aţi fost primii care s-au trezit şi Zack ţi-a oferit o cană cu ceafea cafea şi te-ai pus să compui nişte piese. Mitch puţin adormit, apare şi el în bucătărie întrebând cum de nu aveţi somn. Tu şi Zack aţi început să râdeţi spunându-i cine este bărbat noaptea şi ziua trebuie. Mitch a râs şi el, dar ironic. După aceea i-ai spus că nu puteai să dormi şi ţi-ai zis să compui nişte piese. Zack a spus că el aşa se trezeşte în fiecare dimineaţă. După aproape 2 ore de compus, se trezesc şi fetele. Urmează sărutul de bună dimineaţa, iar după aceea cafeaua de dimineaţa pentru ele. Azi nu aveţi un program prea strict, dar fetele da. Ele trebuie să meargă la servici. Annabelle lucrează ca jurnalist pentru o revistă de "scandal", deşi ea este cu tine, nu poate să nu scrie despre voi. Heather şi Joy lucrează la spital ca asistente. Tu, Mitch şi Zack nu aveţi altceva de lucru decât ca muzicieni, artişti şi compozitori. Zack şi-a propus să deschidă o scoala de lecţii de tobe, pentru tinerii care visează să devină toboşari într-o formaţie, aşa că va împărtăşit şi vouă. L-aţi încurajat să facă asta, doar că ar trebui să făcă acele cursuri pentru tineri în timpul liber. Lui Mitch i-a venit o idee, să puneţi toţi umăr la umăr să deschideţi aceea şcoală. Toţi aţi fost de acord, mai ales că fiecare aţi învăţa fiecare dintre voi la un instrument, dar tu ai avea să te ocupi şi de hârti şi toate cele. Fiecare a plecat să se ocupe de ce avea. Tu te-ai ocupat de a primii aprobarea de la primărie, Zack s-a ocupat de un spaţiu de cumpărat sau de închiriat, Mitch s-a ocupat de reclame conţinând pliante, site, ziare, posturi de radio şi de tv, dar asta s-a întâmplat după ce le-aţi dus pe fete la servici.
Toate au decurs foarte bine. Aţi primit aprobare de la primărie. Spaţiul a fost cam dificil, dar Zack a găsit unul de închiriat care nu era prea scump şi care îl puteaţi plăti din banii ce îi câştigaţi de pe urma cursurilor. Deschiderea oficială era exact după ziua în care aveaţi un concert.
După câteva ore te sună Annabelle şi îţi spune că trebuie să îţi ia un interviu pentru revista, tu ai acceptat. Interviul va avea loc acasă la voi. Le spui lui Zack şi Mitch că trebuie să mergi să te întâlnesşti cu Annabelle şi că trebuie să îţi ia un interviu. Te urci în maşină şi te îndrepţi spre casă, pe drum opreşti la un magazin şi cumperi pâine. Ajungi acasă şi după un timp apare şi Annabelle. Era îmbrăcată cu nişte blugi mov şi un tricou alb puţin mai strâmt. Ca o jurnalistă avea şi ochelari, mai ales că ţie îţi plăcea şi te incita. Te potoleşti pentru un moment, trebuie să dai un interviu până la urmă. Annabelle începe înterviul cu întrebări normale despre tine şi deschiderea şcolii de muzică, dar după câteva întrebări continuă cu întrebări despre relaţia voastră. Atunci îi răspunzi ca şi cum nu ar mai fi interviu. Ea auzit ce zici, a început să te sărute. Aţi început amândoi să vă dezbrăcaţi...
~Continuarea vă puteţi imagina şi voi~
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
Love story (American) 4...
Partea 3
Concertul a fost un succes total. Publicul a fost minunat. Annabelle era îndrăgostită de piesa care i-ai compus-o şi a pus-o chiar ca sonerie la telefon când o suni. După concert Zack şi Mitch spun că să mai compuneţi piese asemănătoare a "Baby
blue eyes" pentru a putea scoate un album care să se numească "My baby, Annabelle". Annabelle a fost deacord cu numele albumului. În spatele scenei se află o mulţime de admiratori care doresc să aibă autografele voastre, iar voi i le daţi, nu înaite să o săruţi pe Annabelle. După plecarea publicului începeţi să strângeţi echipamentul şi dintr-o dată sună telefonul tău. La telefon se afla un manager de la o firmă de distribuţie a discurilor şi vă oferă şansa să faceţi un album şi el îl va distribuii. Chiar dacă acestă firmă nu este prea cunoscută, accepţi oferta lui. Le spui lui tuturor, iar ei se bucură. Ca deobicei Zack şi Mitch spun că asta merită o sărbătorire, deşi mai era una, pentru tine şi Annabelle de care nu au uitat. Joy şi Heather ziceau că trebuiau să îşi deie seama deja, sunt obşnuite cu asta. Wow două sărbătoriri în aceeaşi zi, nu aţi avut aşa ceva decând sunteţi şi culmea alegeţi tot acelaşi local. Dar prima dată trebuiau duse echipamentele la studio.
După ce lăsaţi echipamentele mergeţi la la localul bine cunoscut. Acolo nu staţi prea mult pentru că sunteţi obosiţi după concert. Zack s-a oferit să mergeţi cu toţi la el acasă. Aşa că după ieşirea din local uracţi cu toţi în maşina lui Zack şi mergeţi la casa lui şi aşa nu stătea departe de local. Ajunşi în faţa uşi lui Zack urează tuturor bun venit în "umila" casa lui şi ne spune să ne simţim ca şi acasă. Când deschide uşa vedem un lucru care ne-a minunat. Şi el zice "umila" lui casa? Este o curătenie de nedescris, mai ales că el este cam dezordonat. Toate sunt la locul lor, deşi o carte pierdută pe masuţa de cafea, pentru care îşi cere scuze. Niciodată nu ai mai fost la el acasă deşi sunteţi "prieteni buni" decând eraţi în generală. Deşi stă doar cu Joy are încă 2 camere libere, oare de ce. Îl întrebi ironic dacă "aşteaptă" copii. El răspunde serios că încă nu dar este în plan, uitându-se la Joy şi zâmbindui.
Joy îl afirmă zâmbindui. Vă puneţi să faceţi un duş fiecare. După aceea Zack vă întreabă dăcă doriţi să serviţi ceva de mâncat sau de băut. Mitch cum era lihnit de foame, pentru că mâncarea de la local nu la săturat, cere ceva să mănânce. Zack îi arată und se află figiderul şi îl pofteşte să se servească. Mitch rămâne un minut cu capul în frigider de ce vedea. După ce s-a "trezit" îl întrebă pe Zack dacă el a făcut acele bunătăţi, Zack dă din cap că da. Niciodată nu credeaţi că are telentul ăsta ascuns. Toţi hotărâţi să "degustaţi" din bunătăţile preparate de Zack. Mâncarea preparată te făcea "să mănânci şi farfruia" de bun ce era. După cina luată cu întârziere, hotarâţi că aţi putea cânta o piesă cântată în concert.
După ce aţi cântat piesa mergeţi fiecare cuplu în camerele lor. Fiecare băiat dintre voi îşi sărută iubita şi îi spune noapte bună.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
Concertul a fost un succes total. Publicul a fost minunat. Annabelle era îndrăgostită de piesa care i-ai compus-o şi a pus-o chiar ca sonerie la telefon când o suni. După concert Zack şi Mitch spun că să mai compuneţi piese asemănătoare a "Baby
blue eyes" pentru a putea scoate un album care să se numească "My baby, Annabelle". Annabelle a fost deacord cu numele albumului. În spatele scenei se află o mulţime de admiratori care doresc să aibă autografele voastre, iar voi i le daţi, nu înaite să o săruţi pe Annabelle. După plecarea publicului începeţi să strângeţi echipamentul şi dintr-o dată sună telefonul tău. La telefon se afla un manager de la o firmă de distribuţie a discurilor şi vă oferă şansa să faceţi un album şi el îl va distribuii. Chiar dacă acestă firmă nu este prea cunoscută, accepţi oferta lui. Le spui lui tuturor, iar ei se bucură. Ca deobicei Zack şi Mitch spun că asta merită o sărbătorire, deşi mai era una, pentru tine şi Annabelle de care nu au uitat. Joy şi Heather ziceau că trebuiau să îşi deie seama deja, sunt obşnuite cu asta. Wow două sărbătoriri în aceeaşi zi, nu aţi avut aşa ceva decând sunteţi şi culmea alegeţi tot acelaşi local. Dar prima dată trebuiau duse echipamentele la studio.
După ce lăsaţi echipamentele mergeţi la la localul bine cunoscut. Acolo nu staţi prea mult pentru că sunteţi obosiţi după concert. Zack s-a oferit să mergeţi cu toţi la el acasă. Aşa că după ieşirea din local uracţi cu toţi în maşina lui Zack şi mergeţi la casa lui şi aşa nu stătea departe de local. Ajunşi în faţa uşi lui Zack urează tuturor bun venit în "umila" casa lui şi ne spune să ne simţim ca şi acasă. Când deschide uşa vedem un lucru care ne-a minunat. Şi el zice "umila" lui casa? Este o curătenie de nedescris, mai ales că el este cam dezordonat. Toate sunt la locul lor, deşi o carte pierdută pe masuţa de cafea, pentru care îşi cere scuze. Niciodată nu ai mai fost la el acasă deşi sunteţi "prieteni buni" decând eraţi în generală. Deşi stă doar cu Joy are încă 2 camere libere, oare de ce. Îl întrebi ironic dacă "aşteaptă" copii. El răspunde serios că încă nu dar este în plan, uitându-se la Joy şi zâmbindui.
Joy îl afirmă zâmbindui. Vă puneţi să faceţi un duş fiecare. După aceea Zack vă întreabă dăcă doriţi să serviţi ceva de mâncat sau de băut. Mitch cum era lihnit de foame, pentru că mâncarea de la local nu la săturat, cere ceva să mănânce. Zack îi arată und se află figiderul şi îl pofteşte să se servească. Mitch rămâne un minut cu capul în frigider de ce vedea. După ce s-a "trezit" îl întrebă pe Zack dacă el a făcut acele bunătăţi, Zack dă din cap că da. Niciodată nu credeaţi că are telentul ăsta ascuns. Toţi hotărâţi să "degustaţi" din bunătăţile preparate de Zack. Mâncarea preparată te făcea "să mănânci şi farfruia" de bun ce era. După cina luată cu întârziere, hotarâţi că aţi putea cânta o piesă cântată în concert.
După ce aţi cântat piesa mergeţi fiecare cuplu în camerele lor. Fiecare băiat dintre voi îşi sărută iubita şi îi spune noapte bună.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
duminică, octombrie 10
Love story (American) 3...
Partea 2
Noaptea aceea a fost una ditre cele mai frumoase
din viaţa ta şi pe care nu o poţi uita pentru nimic. Te întorci cu Annabelle în camera de hotel şi vă puneţi în pat. Înaite să adormiţi îi şopeşti Annabellei în ureche că o iubeşti şi că o să vă vedeţi mâine la concertul care îl ai şi adormiţi. Dimineaţa sună ceasul şi îl opreşti repede să nu o trezeşti pe Annabelle, dar ea îşi deschide ochii şi te întreabă dacă este deja dimineaţă. Tu îi spui bună dimineaţa, rază de soare, pune-te şi mai dormi, eu trebuie să mă duc la studio după echipament şi ne vedem la concert. Şi ea adoarme la înapoi. Te duci în bucătărie, îţi faci o cafea şi îi suni pe Zack şi Mitch să vezi dacă s-au trezit. După aceea îţi iei cafeaua la pachet pentru că nu ai putut-o termina că deja Zack şi Mitch erau în faţa casei şi te claxonau. Te urci în maşină şi mergeţi spre studio. Pe drum Zack şi Mitch te întreabă cum a fost aseară, iar tu le povesteşti cum a fost, mai ales că drumul până la studio este lung. Amândoi erau bucuroşi că ţi-a ieşit bine şi au propus să compuneţi o piesă în legătură cu seara voastră, iar tu erai de acord şi te-ai pus să compiu nişte versuri în minte.
Odată ajunşi la studio te pui şi scrii versurile pe care le-ai compus pe drum, în timp ce Zack şi Mitch pregătesc instrumentele pentru a face pregătire pentru deseara. După ce ai terminat de scris le arăţi şi lor versurile. Lor le-a plăcut şi au propus să facă şi muzica. După terminarea ei v-aţi pus să alegeţi un titlu pentru ea. Mitch a spus că numele perfect este "Baby darling", Zack prefera alt nume, "My blue eyes love". După multe titluri ai venit tu cu una care era chiar era potrivită, "Baby blue eyes". Lui Zack şi Mitch le-a plăcut, plus că versurile erau compuse de tine şi nu puteau să nu aleagă titlul ales de tine. Ei au propus ca să o cântaţi la concert. Poate o să faceţi un album care să conţină piesa. După repetiţie vă pregătiţi să mergeţi la concert. Azi trebuie să strălucim pe scenă, spuneţi toţi în timp ce puneţi echipamentul în dubă.
Ajunşi acolo, cei care se ocupau de sonorizare şi de toate chestile, vă ajută să instalaţi echipamentul şi mai faceţi o repetiţie de sonorizare. Totul o să iasă perfect, deşi aveţi emoţii în legătură cu noua piesă. Încetul cu încetul apar şi publicul, printre care sun şi Annabelle, Joy şi Heather. După un timp începeţi să cântaţi piesele care erau în program. Îainte de finalul concertului faci un anunţ pentru noua piesa "Baby blue eyes" care o dedici iubitei tale Annabellei...
Annabellei i-a plăcut cântecul şi îţi spune că te iubeşte, doar că tu nu o auzi de gălăgia făcută de public, dar i-ai citit pe buze şi tu având microfonul în faţă spui că o iubeşti pe Annabelle. Publicul vă aclamă, dar voi ieşit de pe scenă. După coborârea de pe scenă vine Annabelle la tine şi te sărută cu multă tandreţe, iar publicul cere un bis la piesa "Baby blue eyes". Voi vă hotărâţi să o mai cântaţi odată...
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
.jpg)
Noaptea aceea a fost una ditre cele mai frumoase
din viaţa ta şi pe care nu o poţi uita pentru nimic. Te întorci cu Annabelle în camera de hotel şi vă puneţi în pat. Înaite să adormiţi îi şopeşti Annabellei în ureche că o iubeşti şi că o să vă vedeţi mâine la concertul care îl ai şi adormiţi. Dimineaţa sună ceasul şi îl opreşti repede să nu o trezeşti pe Annabelle, dar ea îşi deschide ochii şi te întreabă dacă este deja dimineaţă. Tu îi spui bună dimineaţa, rază de soare, pune-te şi mai dormi, eu trebuie să mă duc la studio după echipament şi ne vedem la concert. Şi ea adoarme la înapoi. Te duci în bucătărie, îţi faci o cafea şi îi suni pe Zack şi Mitch să vezi dacă s-au trezit. După aceea îţi iei cafeaua la pachet pentru că nu ai putut-o termina că deja Zack şi Mitch erau în faţa casei şi te claxonau. Te urci în maşină şi mergeţi spre studio. Pe drum Zack şi Mitch te întreabă cum a fost aseară, iar tu le povesteşti cum a fost, mai ales că drumul până la studio este lung. Amândoi erau bucuroşi că ţi-a ieşit bine şi au propus să compuneţi o piesă în legătură cu seara voastră, iar tu erai de acord şi te-ai pus să compiu nişte versuri în minte.Odată ajunşi la studio te pui şi scrii versurile pe care le-ai compus pe drum, în timp ce Zack şi Mitch pregătesc instrumentele pentru a face pregătire pentru deseara. După ce ai terminat de scris le arăţi şi lor versurile. Lor le-a plăcut şi au propus să facă şi muzica. După terminarea ei v-aţi pus să alegeţi un titlu pentru ea. Mitch a spus că numele perfect este "Baby darling", Zack prefera alt nume, "My blue eyes love". După multe titluri ai venit tu cu una care era chiar era potrivită, "Baby blue eyes". Lui Zack şi Mitch le-a plăcut, plus că versurile erau compuse de tine şi nu puteau să nu aleagă titlul ales de tine. Ei au propus ca să o cântaţi la concert. Poate o să faceţi un album care să conţină piesa. După repetiţie vă pregătiţi să mergeţi la concert. Azi trebuie să strălucim pe scenă, spuneţi toţi în timp ce puneţi echipamentul în dubă.
Ajunşi acolo, cei care se ocupau de sonorizare şi de toate chestile, vă ajută să instalaţi echipamentul şi mai faceţi o repetiţie de sonorizare. Totul o să iasă perfect, deşi aveţi emoţii în legătură cu noua piesă. Încetul cu încetul apar şi publicul, printre care sun şi Annabelle, Joy şi Heather. După un timp începeţi să cântaţi piesele care erau în program. Îainte de finalul concertului faci un anunţ pentru noua piesa "Baby blue eyes" care o dedici iubitei tale Annabellei...
Annabellei i-a plăcut cântecul şi îţi spune că te iubeşte, doar că tu nu o auzi de gălăgia făcută de public, dar i-ai citit pe buze şi tu având microfonul în faţă spui că o iubeşti pe Annabelle. Publicul vă aclamă, dar voi ieşit de pe scenă. După coborârea de pe scenă vine Annabelle la tine şi te sărută cu multă tandreţe, iar publicul cere un bis la piesa "Baby blue eyes". Voi vă hotărâţi să o mai cântaţi odată...
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
.jpg)
Love story (American) 2..
*Partea 1*
După acel bine aşteptat şi lung sărut, vă întoarceţi la grupul de tineri şi vă continuaţi drumul prin oraşul fenomenal. Pe drum fetele vorbesc ca între fete şi baieţii ca între băieţi, dar nu putea să nu existe discuţia în legătură cu ce aţi vorbit şi ce s-a întâmplat. Şi amândoi plini de entuziasm le-aţi spus, iar ei v-au felicitat. Zack şi Mitch au propus să sărbătoriţi şi au zis să mergeţi cu toţi la bere/suc, iar deseară normal că nu putea să lipsească o sticlă de şampanie. Aţi acceptat să mergeţi la un suc/bere, dar te-ai gândit la chestia cu şampania şi ţi-ai propus să o faci numai tu şi cu ea. Aveai o idee genială cum să o faci.
Aţi intrat într-un local superb şi plin de tineri. V-aţi aşezat la o masă, iar Zack s-a dus să aducă băuturile. În timp ce Zack era după băuturi, tu ai "căzut" într-o gândire în legătură cu seara respectivă, care ai vrea să se termine într-un mod cât mai plăcut. Ţi-ai propus să fie pe acoperişul hotelului la care staţi, cu o sticlă de vin şi două pahare, normal că nu putea lipsii nici peisajul cerului înstelat şi oraşul întreg luminat în mii de culori... Dar nici nu ţi-ai terminat ideea, căci Zack îţi înmână berea pentru a da noroc şi a vă ura numai de bine.
După câteva ore bune, vă hotărâţi că este timpul să mergeţi acasă, dar înaite de a face asta îi iei deoparte pe Zack şi Mitch pentru a le spune şi lor ce ţi-ai propus. Ei au fost deacord şi le-a plăcut ideea la nebunie. Ţi-ai cerut scuze că nu îi chemi şi pe ei cu iubitele lor, dar propui să o faci ziua următoare. Ei normal că nu s-au supărat, mai ales că îţi sunt "cei mai buni prieteni" ai tăi şi ţi-au urat baftă la pregătiri. Aţi mai mers un timp,
iar dupa aceea v-aţi luat "la revedere" şi fiecare aţi mers spre casa lor.
Tu şi Annabelle mergeţi spre hotel, dar pe drum e plini de oameni grăbiţi.
Ajungeţi în sfârşit în hotel. Te duci spre recepţioner, în timp ce îi zici Annabellei să te aştepte la lift. Îi spui recepţionerului că vrei să îi faci o surpriză prietenei tale şi că ai nevoie de câteva favoruri. Începi să îi spui lista nu prea complexa despre ce ai nevoie: o sticlă de vin cu 2 pahare, pe care ai vrea să le aducă pe acoperişul hotelului. Recepţionerul îţi zice să nu îţi faci griji că se va ocupa personal de acest lucru.
Tu îi mulţumeşti şi îi dai un bacşiş de 5$, dar el refuză şi îţi spune că nu e nevoie că este "din partea casei", iar tu te îndepţi spre lift unde se află Annabelle şi urcaţi în cameră şi aştepţi "semnul de confirmare" al recepţionerului. După nu mult timp sună telefonul... este recepţionerul care îţi dă "undă verde" că totul este pregătit. Atunci o iei pe Annabelle de mână şi o duci pe acoperiş, acolo amândoi rămâneţi gură cască de ce vedeţi. Lumânări, stcilă de vin cu paharele, o privelişte minunată. De peisaj nu ai ce zice, natura ţi-a dăruit asta. Annbelle te întreabă dacă tu ai pregătit asta. Cu un zâmbet îi zici că ai vrut să îi oferi această surpriză, dar cum nu puteai face totul de unul singur ai fost ajutat de recepţionerul hotelului. Annabelle te sărută şi îţi mulţumeşte.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
După acel bine aşteptat şi lung sărut, vă întoarceţi la grupul de tineri şi vă continuaţi drumul prin oraşul fenomenal. Pe drum fetele vorbesc ca între fete şi baieţii ca între băieţi, dar nu putea să nu existe discuţia în legătură cu ce aţi vorbit şi ce s-a întâmplat. Şi amândoi plini de entuziasm le-aţi spus, iar ei v-au felicitat. Zack şi Mitch au propus să sărbătoriţi şi au zis să mergeţi cu toţi la bere/suc, iar deseară normal că nu putea să lipsească o sticlă de şampanie. Aţi acceptat să mergeţi la un suc/bere, dar te-ai gândit la chestia cu şampania şi ţi-ai propus să o faci numai tu şi cu ea. Aveai o idee genială cum să o faci.
Aţi intrat într-un local superb şi plin de tineri. V-aţi aşezat la o masă, iar Zack s-a dus să aducă băuturile. În timp ce Zack era după băuturi, tu ai "căzut" într-o gândire în legătură cu seara respectivă, care ai vrea să se termine într-un mod cât mai plăcut. Ţi-ai propus să fie pe acoperişul hotelului la care staţi, cu o sticlă de vin şi două pahare, normal că nu putea lipsii nici peisajul cerului înstelat şi oraşul întreg luminat în mii de culori... Dar nici nu ţi-ai terminat ideea, căci Zack îţi înmână berea pentru a da noroc şi a vă ura numai de bine.
După câteva ore bune, vă hotărâţi că este timpul să mergeţi acasă, dar înaite de a face asta îi iei deoparte pe Zack şi Mitch pentru a le spune şi lor ce ţi-ai propus. Ei au fost deacord şi le-a plăcut ideea la nebunie. Ţi-ai cerut scuze că nu îi chemi şi pe ei cu iubitele lor, dar propui să o faci ziua următoare. Ei normal că nu s-au supărat, mai ales că îţi sunt "cei mai buni prieteni" ai tăi şi ţi-au urat baftă la pregătiri. Aţi mai mers un timp,
iar dupa aceea v-aţi luat "la revedere" şi fiecare aţi mers spre casa lor.Tu şi Annabelle mergeţi spre hotel, dar pe drum e plini de oameni grăbiţi.
Ajungeţi în sfârşit în hotel. Te duci spre recepţioner, în timp ce îi zici Annabellei să te aştepte la lift. Îi spui recepţionerului că vrei să îi faci o surpriză prietenei tale şi că ai nevoie de câteva favoruri. Începi să îi spui lista nu prea complexa despre ce ai nevoie: o sticlă de vin cu 2 pahare, pe care ai vrea să le aducă pe acoperişul hotelului. Recepţionerul îţi zice să nu îţi faci griji că se va ocupa personal de acest lucru.
Tu îi mulţumeşti şi îi dai un bacşiş de 5$, dar el refuză şi îţi spune că nu e nevoie că este "din partea casei", iar tu te îndepţi spre lift unde se află Annabelle şi urcaţi în cameră şi aştepţi "semnul de confirmare" al recepţionerului. După nu mult timp sună telefonul... este recepţionerul care îţi dă "undă verde" că totul este pregătit. Atunci o iei pe Annabelle de mână şi o duci pe acoperiş, acolo amândoi rămâneţi gură cască de ce vedeţi. Lumânări, stcilă de vin cu paharele, o privelişte minunată. De peisaj nu ai ce zice, natura ţi-a dăruit asta. Annbelle te întreabă dacă tu ai pregătit asta. Cu un zâmbet îi zici că ai vrut să îi oferi această surpriză, dar cum nu puteai face totul de unul singur ai fost ajutat de recepţionerul hotelului. Annabelle te sărută şi îţi mulţumeşte.*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)*
sâmbătă, octombrie 9
Like i used to...
I can fell her breath
As she's holding me
Sharing moments and good times
She can feel my heart
Fell asleep to it's beat
Under city's lights
If only i could be again
If only it were me instead of him
Does he watch you in the eyes
Does he hold you when you cry
Does he let you tell him all your favorite parts
Does he sing to all your music
While holds you in the arms
Does he do all these things, like i used to
8 months and 8 days ago
Oh i know you know
How we felt about that day
Just your skin against me
Oh we took it slow
And we both know
It should've been me there
It should've been me instead of him in your arms
Does he watch you in the eyes
Does he hold you when you cry
Does he let you tell him all your favorite parts
Does he sing to all your music
While holds you in the arms
Does he do all these things, like i used to
I know love (well i'm sucker for that feeling)
Happens all the time love (i always end up feeling cheated)
You're on my mind love (or so that matter whe i need it)
And that happens all the time love
Will he love you like i loved you
Wiil he tell you everyday
Will he make you feel like you're invicible
With every word he'll say
Can you promise me if this one's right
Don't throw it all away!
Can you do all these things?
Will you do all these things?
Like we used to, like we used to?
*Will he say: "I love you" like i did?/Will he say it like i did?/Will he say it with no sound?*
As she's holding me
Sharing moments and good times
She can feel my heart
Fell asleep to it's beat
Under city's lights
If only i could be again
If only it were me instead of him
Does he watch you in the eyes
Does he hold you when you cry
Does he let you tell him all your favorite parts
Does he sing to all your music
While holds you in the arms
Does he do all these things, like i used to
8 months and 8 days ago
Oh i know you know
How we felt about that day
Just your skin against me
Oh we took it slow
And we both know
It should've been me there
It should've been me instead of him in your arms
Does he watch you in the eyes
Does he hold you when you cry
Does he let you tell him all your favorite parts
Does he sing to all your music
While holds you in the arms
Does he do all these things, like i used to
I know love (well i'm sucker for that feeling)
Happens all the time love (i always end up feeling cheated)
You're on my mind love (or so that matter whe i need it)
And that happens all the time love
Will he love you like i loved you
Wiil he tell you everyday
Will he make you feel like you're invicible
With every word he'll say
Can you promise me if this one's right
Don't throw it all away!
Can you do all these things?
Will you do all these things?
Like we used to, like we used to?
*Will he say: "I love you" like i did?/Will he say it like i did?/Will he say it with no sound?*
Love story (American) 1...
*Bună. Aceste post-uri sunt o "poveste de dragoste" în stil american. Am pus şi piese şi poze pentru a fi mai interesant.*
CAPITOLUL 1 LOVE
Cum ar fi să te trezeşti în orasul "Marele măr"(Big Apple)
, pe o stradă nu prea circulată
, dar cu un hotel cu cine ştie câte etaje, dar prin care să te pierzi super uşor.
Cu nişte lifturi cu două ieşiri. Să intrii în lift şi să ieşi tot la acelaşi etaj, dar pe cealaltă uşă şi să dai într-un restaurant plin de oameni. Unde o familie cu 2 copii stau la masă adormiţi de cât au mâncat. Te plimbi prin hotel câteva ore şi dai de o uşă care te "aduce" în oraşul tău (sau a meu), dragul nostru Baia Mare
, pe cine păcălesc cu "dragul nostru oraş" nu cred că este chiar aşa de drag, în fine. Te trezeşti lângă râul care străpunge oraşul chiar prin mijlocul lui. Dar rămâi cu gura căscată de ce vezi. Oraşul ăsta dar cu nişte chestii "împrumutate" de la cine ştie ce oraş din lume, dar şi cu nişte nume de străzi şi de zone de care nu ai auzit niciodată şi nici nu ţi-au trecut prin minte. Am uitat să îţi spun că se află un grup de tineri cu tine, 2 băieţi şi 3 fete.
Faza îi că şi tu eşti băiat (chiar dacă eşti fată şi citeşti asta) şi acei 2 băieţi îţi sunt prin absurd cei mai buni prieteni şi fiecare este cu una din fete, dar mai rămâne una. Hmm... Cu ea cum rămâne? Ea rămâne singură?... Nu! Adică pentru un moment da.
Toţi vă plimbaţi prin acest oraş schimbat în "Marele măr", cu chestii din alt oraş.
Vă distraţi de minune şi vă petreceţi ca nişte adoleşcenţi care nu mai vor să se maturizeze şi să nu lase deoparte distracţia pentru nimic în lume. Prin distracţia asta te aproprii de aceea fată, fără iubit. Începi să o placi din ce în ce mai mult. Vă petreceţi tot timpul împreună. Apare acel cuvânt între voi numit iubire, dar încă nu i-ai i-ai spus şi ei, dar ţi-ai propus să o faci într-un loc mai retras. Eraţi aproape de maulul râului şi ţi-ai propus să îi spui acolo. Ştiu că defapt malul acelui râu nu este prea romantic, dar acum era, toate sunt diferite de realitate. Eraţi toţi într-un loc şi ai spus că vrei să o răpeşti pentru un minut. Ei deja şi-au dat seama. Mai nou dacă vrei să vorbeşti cu o fată în particular înseamnă că o placi, asta e gândirea adolescenţilor. Ea normal că a acceptat, deşi nu ştia ce o aştepta, dar chestia era că ea a mers în faţă şi a ales locul. Prima etapă "bifată". Acum vine partea când îi spui ce simţi. Normal că nu îi zici din prima că asta puteai zice deja de la bun început, o faci să fie ca o recapitulare. Îi spui că vă distraţi de minune, că îţi place stilui ei de viaţă şi cum se comportă. Dar din când în când faci o pauză să vezi dacă a înteles şi dacă are ceva de completat sau de afirmat. Ea normal că făcea aceste lucruri pentru că şi ei îi plăcea de tine şi aştepta acest moment.
Momentul aşteptat apare. Îi spui că ai trecut de la stadiul de "a place" la stadiul "
" şi că o iubeşti. Ea la rândul ei cu o emoţie de neconceput afirmă că şi ea te iubeşte. A doua etapă "bifată". Acum urmează mult aşteptatul sărut de lungă durată.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)* Partea a 2-a
CAPITOLUL 1 LOVE
Cum ar fi să te trezeşti în orasul "Marele măr"(Big Apple)
, pe o stradă nu prea circulată
, dar cu un hotel cu cine ştie câte etaje, dar prin care să te pierzi super uşor.
Cu nişte lifturi cu două ieşiri. Să intrii în lift şi să ieşi tot la acelaşi etaj, dar pe cealaltă uşă şi să dai într-un restaurant plin de oameni. Unde o familie cu 2 copii stau la masă adormiţi de cât au mâncat. Te plimbi prin hotel câteva ore şi dai de o uşă care te "aduce" în oraşul tău (sau a meu), dragul nostru Baia Mare
, pe cine păcălesc cu "dragul nostru oraş" nu cred că este chiar aşa de drag, în fine. Te trezeşti lângă râul care străpunge oraşul chiar prin mijlocul lui. Dar rămâi cu gura căscată de ce vezi. Oraşul ăsta dar cu nişte chestii "împrumutate" de la cine ştie ce oraş din lume, dar şi cu nişte nume de străzi şi de zone de care nu ai auzit niciodată şi nici nu ţi-au trecut prin minte. Am uitat să îţi spun că se află un grup de tineri cu tine, 2 băieţi şi 3 fete.
Faza îi că şi tu eşti băiat (chiar dacă eşti fată şi citeşti asta) şi acei 2 băieţi îţi sunt prin absurd cei mai buni prieteni şi fiecare este cu una din fete, dar mai rămâne una. Hmm... Cu ea cum rămâne? Ea rămâne singură?... Nu! Adică pentru un moment da.Toţi vă plimbaţi prin acest oraş schimbat în "Marele măr", cu chestii din alt oraş.
Vă distraţi de minune şi vă petreceţi ca nişte adoleşcenţi care nu mai vor să se maturizeze şi să nu lase deoparte distracţia pentru nimic în lume. Prin distracţia asta te aproprii de aceea fată, fără iubit. Începi să o placi din ce în ce mai mult. Vă petreceţi tot timpul împreună. Apare acel cuvânt între voi numit iubire, dar încă nu i-ai i-ai spus şi ei, dar ţi-ai propus să o faci într-un loc mai retras. Eraţi aproape de maulul râului şi ţi-ai propus să îi spui acolo. Ştiu că defapt malul acelui râu nu este prea romantic, dar acum era, toate sunt diferite de realitate. Eraţi toţi într-un loc şi ai spus că vrei să o răpeşti pentru un minut. Ei deja şi-au dat seama. Mai nou dacă vrei să vorbeşti cu o fată în particular înseamnă că o placi, asta e gândirea adolescenţilor. Ea normal că a acceptat, deşi nu ştia ce o aştepta, dar chestia era că ea a mers în faţă şi a ales locul. Prima etapă "bifată". Acum vine partea când îi spui ce simţi. Normal că nu îi zici din prima că asta puteai zice deja de la bun început, o faci să fie ca o recapitulare. Îi spui că vă distraţi de minune, că îţi place stilui ei de viaţă şi cum se comportă. Dar din când în când faci o pauză să vezi dacă a înteles şi dacă are ceva de completat sau de afirmat. Ea normal că făcea aceste lucruri pentru că şi ei îi plăcea de tine şi aştepta acest moment.
Momentul aşteptat apare. Îi spui că ai trecut de la stadiul de "a place" la stadiul "
" şi că o iubeşti. Ea la rândul ei cu o emoţie de neconceput afirmă că şi ea te iubeşte. A doua etapă "bifată". Acum urmează mult aşteptatul sărut de lungă durată.
*Este cam lungă dar continua încă, to be continued! :)* Partea a 2-a
duminică, septembrie 26
Sfat...
~Hei, ai uitat că nu ai voie s-o visezi?
Stai şi ascultă pentru-a mia oară,
Ţine minte tot ce vezi...~
Mersi de sfat *hugs & kisses*
"Tu"...
"Încerc să zac pe podea o secundă
Să văd tavanul cum vrea să mă pătrundă
Încerc să caut ceva care să meargă
Să mă mintă cu har şi din minte să şteargă
Ochii, Mâna, Părul tău, ars
Talpa, Gura, Totul fals
Ochii, Mâna, Părul tău, ars
Talpa, Gura, Totul fals"
Vita De Vie - Fetish
Să văd tavanul cum vrea să mă pătrundă
Încerc să caut ceva care să meargă
Să mă mintă cu har şi din minte să şteargă
Ochii, Mâna, Părul tău, ars
Talpa, Gura, Totul fals
Ochii, Mâna, Părul tău, ars
Talpa, Gura, Totul fals"
Vita De Vie - Fetish
Te privesc şi acum...
*Te-am văzut, mi-ai plăcut
Te-am privit, te-am visat*
Te simt aproape,
Te simt departe,
Nu ştiu ce mai simt,
Parcă m-am pierdut,
Într-un oraş...mort.
Te privesc înfrigurat,
Cu sufletul plin de noroi
Şi ochii plini de păcat,
La zâmbetul tău aruncat,
Cu nori presărat.
Văd lumea făcută praf,
O lume schimbată uşor,
De nişte strigoi,
Plini de noroi.
Nu ştiu ce să mai cred,
Eu sunt cel aşteptat?
Şi atunci când am să te întreb,
Ai să-mi spui că sunt nebun. (poate sunt)
~*"C"*~
Te-am privit, te-am visat*
Te simt aproape,
Te simt departe,
Nu ştiu ce mai simt,
Parcă m-am pierdut,
Într-un oraş...mort.
Te privesc înfrigurat,
Cu sufletul plin de noroi
Şi ochii plini de păcat,
La zâmbetul tău aruncat,
Cu nori presărat.
Văd lumea făcută praf,
O lume schimbată uşor,
De nişte strigoi,
Plini de noroi.
Nu ştiu ce să mai cred,
Eu sunt cel aşteptat?
Şi atunci când am să te întreb,
Ai să-mi spui că sunt nebun. (poate sunt)
~*"C"*~
sâmbătă, septembrie 11
Primul pas, primul dans, primul balans...
Începi cu un picior,
Ajungi să porneşti cu celălalt picior,
Mâinile se plictisesc,
De corp nu mai vorbesc,
Începi şi cu ele,
Dai din toate membrele,
Ca şi cum ai avea furnici în pantaloni,
Ai început să faci dansul boogie
Şi nu a fost alteceva de făcut doar să râzi. :))
Începi să îţi intrii în ritm,
Întrii în ringul de dans şi te dezlănţuieşti,
Cauţi o persoană şi o atraţi în ritm,
Nu poţi să te dezlănţuieşti,
Dansaţi împreună ca şi cum vă cunoaşteţi,
Vă luaţi de mână şi "alunecaţi" pe ring,
În speranţa de a plutii de pe picioare.\:D/
Vă controlaţi să nu cădeţi,
Vă susţineţi unul pe celălalt,
Şi vă daţi seama că trebuie să plecaţi,
Vă salutaţi unul pe celălalt,
Şi plecaţi, dar în direcţii diferite. ):
*Un partener poate să plece ":(", dar îţi vei amintii mereu de el "8->" pentru că a făcut parte din viaţa ta... ":X" *
Joc-Muzica
Ajungi să porneşti cu celălalt picior,
Mâinile se plictisesc,
De corp nu mai vorbesc,
Începi şi cu ele,
Dai din toate membrele,
Ca şi cum ai avea furnici în pantaloni,
Ai început să faci dansul boogie
Şi nu a fost alteceva de făcut doar să râzi. :))
Începi să îţi intrii în ritm,
Întrii în ringul de dans şi te dezlănţuieşti,
Cauţi o persoană şi o atraţi în ritm,
Nu poţi să te dezlănţuieşti,
Dansaţi împreună ca şi cum vă cunoaşteţi,
Vă luaţi de mână şi "alunecaţi" pe ring,
În speranţa de a plutii de pe picioare.\:D/
Vă controlaţi să nu cădeţi,
Vă susţineţi unul pe celălalt,
Şi vă daţi seama că trebuie să plecaţi,
Vă salutaţi unul pe celălalt,
Şi plecaţi, dar în direcţii diferite. ):
*Un partener poate să plece ":(", dar îţi vei amintii mereu de el "8->" pentru că a făcut parte din viaţa ta... ":X" *
Joc-Muzica
Parcă şi cu dacă...
Stau şi te privesc în gol,
Prin al meu suflet gol,
Suflă vântul de ceva timp
Trec toate în timp,
În spaţiu, rămâne totul nemişcat,
Parcă şi iubirea noastră s-a deplast,
A plecat spre alte căi,
Parcă şi noi am luat alte căi,
Dacă o să ne vedem,
Nu o să ne cunoaştem,
Ca la început de drum,
Pe aceea potecă numită drum,
Spre care urcam împreună,
Ţinându-ne de mână,
Inimile tare ne băteau,
Cum altă dată nu făceau,
Dar sunetul s-a liniştit,
Nu mai eram fericit,
De când te-ai îndepărtat,
Nimic în viaţa mea nu s-a întâmplat,
Dacă ţie ţi s-a întâmplat ceva bun,
Atunci să ai parte de el, cât mai bun,
Voi păstra amintirile mereu,
O să te am în sufletul mereu.
*And you want three wishes:
One to fly the heavens
One to swim like fishes
And then one you're saving for a rainy day
If your lover ever takes her love away*-> Three wishes - The Pirces
Prin al meu suflet gol,
Suflă vântul de ceva timp
Trec toate în timp,
În spaţiu, rămâne totul nemişcat,
Parcă şi iubirea noastră s-a deplast,
A plecat spre alte căi,
Parcă şi noi am luat alte căi,
Dacă o să ne vedem,
Nu o să ne cunoaştem,
Ca la început de drum,
Pe aceea potecă numită drum,
Spre care urcam împreună,
Ţinându-ne de mână,
Inimile tare ne băteau,
Cum altă dată nu făceau,
Dar sunetul s-a liniştit,
Nu mai eram fericit,
De când te-ai îndepărtat,
Nimic în viaţa mea nu s-a întâmplat,
Dacă ţie ţi s-a întâmplat ceva bun,
Atunci să ai parte de el, cât mai bun,
Voi păstra amintirile mereu,
O să te am în sufletul mereu.
*And you want three wishes:
One to fly the heavens
One to swim like fishes
And then one you're saving for a rainy day
If your lover ever takes her love away*-> Three wishes - The Pirces
miercuri, septembrie 8
Du-mă departe...
Ştiu că abia am ajuns
Dar trebuie să plecăm,
Ştim cine a venit,
Şi că nu e singură.
Du-mă de-aici,
Am să rănesc pe cineva,
Du-mă de-aici,
Chiar acuma.
Doamne ajută-mă să plec,
Nu vreau să o văd cu el,
Flacăra, devine mai mare,
Şi nu ştiu ce o să se întâmple,
Dar sunt sigur că nu o să fie bine.
Nu vreau să lovesc pe nimeni,
Nu vreau să o văd cu nimeni,
Înafară de mine,
Chiar dacă nu-i mai place de mine.
Ia-mă de-aici, du-mă departe,
Ia-mă de-aici, du-mă deoarte...
Dar trebuie să plecăm,
Ştim cine a venit,
Şi că nu e singură.
Du-mă de-aici,
Am să rănesc pe cineva,
Du-mă de-aici,
Chiar acuma.
Doamne ajută-mă să plec,
Nu vreau să o văd cu el,
Flacăra, devine mai mare,
Şi nu ştiu ce o să se întâmple,
Dar sunt sigur că nu o să fie bine.
Nu vreau să lovesc pe nimeni,
Nu vreau să o văd cu nimeni,
Înafară de mine,
Chiar dacă nu-i mai place de mine.
Ia-mă de-aici, du-mă departe,
Ia-mă de-aici, du-mă deoarte...
luni, august 30
Mi-ai spus că mă iubeşti...
Mi-ai spus că mă iubeşti,
Mai mult decât ai iubit vreodată,
Dar acum tu pleci,
Nu putem să o refacem
Şi nu am fost cel care s-a rugat.
Nopţile devin singuratice
Şi tot ce mi-a rămas este o amintire,
Am încercat să o ţin,
Dar acum nu mai e nimic pentru mine
Şi nu am fost cel care s-a rugat.
Te rog nu pleca, stai,
Te-am privit cu lacrimi în ochi cum plecai,
Mi-e dor de vocea ta, şi de atingerea ta,
Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc ai putea,
(Şoptii:Este suficient?)
Acum este linişte,
A fost decând am auzit de tine,
Şi mă întind fără somn,
Ştind că inima mea încă aparţine ţie,
Şi nu am fost cel care s-a rugat.
Te rog nu pleca, stai,
Te-am privit cu lacrimi în ochi cum plecai,
Mi-e dor de vocea ta, şi de atingerea ta,
Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc ar fi suficient?
Te rog nu pleca, stai,
Te-am privit cu lacrimi în ochi cum plecai,
Mi-e dor de vocea ta, şi de atingerea ta,
Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc ar fi suficient?
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii,
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii,
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii,
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii.
Mai mult decât ai iubit vreodată,
Dar acum tu pleci,
Nu putem să o refacem
Şi nu am fost cel care s-a rugat.
Nopţile devin singuratice
Şi tot ce mi-a rămas este o amintire,
Am încercat să o ţin,
Dar acum nu mai e nimic pentru mine
Şi nu am fost cel care s-a rugat.
Te rog nu pleca, stai,
Te-am privit cu lacrimi în ochi cum plecai,
Mi-e dor de vocea ta, şi de atingerea ta,
Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc ai putea,
(Şoptii:Este suficient?)
Acum este linişte,
A fost decând am auzit de tine,
Şi mă întind fără somn,
Ştind că inima mea încă aparţine ţie,
Şi nu am fost cel care s-a rugat.
Te rog nu pleca, stai,
Te-am privit cu lacrimi în ochi cum plecai,
Mi-e dor de vocea ta, şi de atingerea ta,
Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc ar fi suficient?
Te rog nu pleca, stai,
Te-am privit cu lacrimi în ochi cum plecai,
Mi-e dor de vocea ta, şi de atingerea ta,
Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc ar fi suficient?
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii,
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii,
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii,
Şi în noaptea asta, am să stau acasă şi am să-ţi duc dorul mai mult decât ai să ştii.
Tu 18...
Fată dragă, de doar 18 ani
Cu probleme minore de câţi va ani
Simţi că n-ai cu cine sta
O iei pe căi greşite în lumea asta.
Nu-ţi pasă, dacă stai toată ziua
Şi nu faci nimica,
Şi îţi cânţi în minte:
"O să fiu iubită, de cineva
O să fiu iubită, de cineva
O să fiu aşteptată,
La colţ de stradă
De un băiat cu un zâmbet fals."
*Nu-ţi pasă, pleci de-acasă/Pleci în lumea largă/Vrei locuri noi/Şi să întâlneşti oameni noi.*
Cu probleme minore de câţi va ani
Simţi că n-ai cu cine sta
O iei pe căi greşite în lumea asta.
Nu-ţi pasă, dacă stai toată ziua
Şi nu faci nimica,
Şi îţi cânţi în minte:
"O să fiu iubită, de cineva
O să fiu iubită, de cineva
O să fiu aşteptată,
La colţ de stradă
De un băiat cu un zâmbet fals."
*Nu-ţi pasă, pleci de-acasă/Pleci în lumea largă/Vrei locuri noi/Şi să întâlneşti oameni noi.*
Vara ce-a trecut...
Mă uit la vara ce-a trecut
Doamne, ce repede timpul a trecut
Ce tineri am fost,
Câtă iubire adoleştină a fost,
Nu ne păsa de nimic din jur.
Eram doar copiii îndrăgostiţi
Vara era plină de greşeli
Din care nu vroiam să învăţăm nimic,
Primul sărut pe buze
Era cel care, te făcea
Să pierzi totul.
Ea stătea în braţele mele,
Se simţea în siguranţă, în braţele mele
Nimic nu o făcea se desprindă
Ne simţeam tineri şi invincibili
*Ea nu îţi închidea ochii/Şi spunea prin toate ce a trecut*
Doamne, ce repede timpul a trecut
Ce tineri am fost,
Câtă iubire adoleştină a fost,
Nu ne păsa de nimic din jur.
Eram doar copiii îndrăgostiţi
Vara era plină de greşeli
Din care nu vroiam să învăţăm nimic,
Primul sărut pe buze
Era cel care, te făcea
Să pierzi totul.
Ea stătea în braţele mele,
Se simţea în siguranţă, în braţele mele
Nimic nu o făcea se desprindă
Ne simţeam tineri şi invincibili
*Ea nu îţi închidea ochii/Şi spunea prin toate ce a trecut*
vineri, august 27
Mi-ai spus mai demult...
"Your ideal boyfreind,
Păi, cred că ar trebui să încep prin a-ţi spune ceva ce ar trebui să ştii... că mi-a plăcut de tine de mai demult, cam de la începutul lunii august, deci să ştii că nu de la faza de la castane.
Ţin foarte mult la tine, cum nu am mai ţinut la nimeni altcineva...Îmi place de tine pentru că am văzut că ştii cum să te porţi cu o fată. Ăsta e un criteriu de alegere foarte important pentru mine. Mă conduci acasă tot timpul şi sunt foarte impresionată de asta şi îţi mulţumesc. Nu ştiu dacă ai aflat, da eşti primul care mă conduce de fiecare dată când ne întâlnim.
Şi faptul că vrei să aranjezi ceva pentru a sărbătorii o lună de când suntem împreună mi se pare un gest foarte frumos din partea ta. Când mi-a spuns O că vrei să faci asta, am rămas fără cuvinte, pentru că nu a mai făcut nimeni ceva de genu ăsta.
Ăsta e un lucru pe care l-am mai spus şi îl repet: Te iubesc foarte, foarte mult, cum nu am mai făcut-o şi nici nu credeam că o să reuşesc.
Aş vrea să petrec mai mult timp cu tine, dar din cauza părinţilor nu pot şi mă bucur foarte tare că întelegi şi că nu te-ai supărat când te-am rugat să mergem normal când suntem în jurul casei mele. Îţi mulţumesc din suflet pentru asta.
Eu sper că o să fim cât mai mult împreună, asta dacă vrei şi tu. Anyway, you are a perfect bozfriend and the best boyfriend i've ever had. Mă consider o persoană foarte norocoasă că am un prieten aşa de drăguţ, dulce şi grijuliu ca tine.
În fiecare seară mă gândesc la tine...şi în timpul zilei nu-mi stă mintea la nimic alteceva câteodată. Dacă nu te văd o zi deja mi-e foarte dor de tine.
Sper că o să petrecem în continuare clipe frumoase împreună. Îţi mulţumesc că ai aşa multă grijă de mine şi că chiar îţi pasă de mine."
By "TU".
Aveam prea multe vise în legătură cu noi doi, dar s-au sfărâmat odată cu plecarea ta. Şi eu te iubeam mult, poate prea mult şi am luat-o razna, poate ţineam prea mult, poate nu am ţinut. Locul tău e unde te simţi tu mai bine, poate lângă mine poate lângă altul, tu ştii mai bine. Din scrisoarea asta am înţeles că te simţiai bine şi mă iubeai, dar şansa a doua nu am primit-o, sau am primit-o dar am refuzat-o atunci din alte motive, acele motive nu le-ai ascultat poate findcă nu ai vrut. Oricum loc în inimă mai am.
Păi, cred că ar trebui să încep prin a-ţi spune ceva ce ar trebui să ştii... că mi-a plăcut de tine de mai demult, cam de la începutul lunii august, deci să ştii că nu de la faza de la castane.
Ţin foarte mult la tine, cum nu am mai ţinut la nimeni altcineva...Îmi place de tine pentru că am văzut că ştii cum să te porţi cu o fată. Ăsta e un criteriu de alegere foarte important pentru mine. Mă conduci acasă tot timpul şi sunt foarte impresionată de asta şi îţi mulţumesc. Nu ştiu dacă ai aflat, da eşti primul care mă conduce de fiecare dată când ne întâlnim.
Şi faptul că vrei să aranjezi ceva pentru a sărbătorii o lună de când suntem împreună mi se pare un gest foarte frumos din partea ta. Când mi-a spuns O că vrei să faci asta, am rămas fără cuvinte, pentru că nu a mai făcut nimeni ceva de genu ăsta.
Ăsta e un lucru pe care l-am mai spus şi îl repet: Te iubesc foarte, foarte mult, cum nu am mai făcut-o şi nici nu credeam că o să reuşesc.
Aş vrea să petrec mai mult timp cu tine, dar din cauza părinţilor nu pot şi mă bucur foarte tare că întelegi şi că nu te-ai supărat când te-am rugat să mergem normal când suntem în jurul casei mele. Îţi mulţumesc din suflet pentru asta.
Eu sper că o să fim cât mai mult împreună, asta dacă vrei şi tu. Anyway, you are a perfect bozfriend and the best boyfriend i've ever had. Mă consider o persoană foarte norocoasă că am un prieten aşa de drăguţ, dulce şi grijuliu ca tine.
În fiecare seară mă gândesc la tine...şi în timpul zilei nu-mi stă mintea la nimic alteceva câteodată. Dacă nu te văd o zi deja mi-e foarte dor de tine.
Sper că o să petrecem în continuare clipe frumoase împreună. Îţi mulţumesc că ai aşa multă grijă de mine şi că chiar îţi pasă de mine."
By "TU".
Aveam prea multe vise în legătură cu noi doi, dar s-au sfărâmat odată cu plecarea ta. Şi eu te iubeam mult, poate prea mult şi am luat-o razna, poate ţineam prea mult, poate nu am ţinut. Locul tău e unde te simţi tu mai bine, poate lângă mine poate lângă altul, tu ştii mai bine. Din scrisoarea asta am înţeles că te simţiai bine şi mă iubeai, dar şansa a doua nu am primit-o, sau am primit-o dar am refuzat-o atunci din alte motive, acele motive nu le-ai ascultat poate findcă nu ai vrut. Oricum loc în inimă mai am.
joi, august 26
VIAŢA + EU = EU... 2
Drumul cu trenul durează cam 12 ore, deci lung drum şi plin de distracţie. Călătoria cu trenul era frumoasă, dar peisajele din tren nu erau din cauza că era plin de rromi, în ceea mai mare parte. Clipele frumoase erau când serveam o băutură rece care o bei este cald afară. Bine cum era cald afară te prindea mai repede, dar nu conta ne simţeam bine. Pe durata călatorie, era şi culmea să nu facem mişto de cineva, iar acei cineva erau rromi. Dacă ei nu ne-au lăsat să dormim, de ce să îi lăsăm şi noi? Tot drumul am făcut gălăgie, am strigat, am bătut cu sticlele în geam doar ca ei să nu doarmă. Oricum ei cum erau puşi pe ceartă am întrat şi noi în "horă". Tot drumul auzeai ceva înjurături de genu "Hai sictir, dăte-n...mai încolo". Am încheiat citatul. Nu de alta făceam mijto de ei nu numai că erau puşi pe ceartă dar nici nu aveau bilet şi stăteau pe coridor, iar dacă vroiai stai pe coridor sau să mergi la WC (chiar dacă încăperea aia nu o poţi numi WC, dar cei de la CFR aşa o numesc) doar de ei te loveai şi mai ales te lovea un miros "foarte plăcut", după ce au stat cu tarabele lor cu tot pe căldura ce era afăra la ceva mănăstire. Deci nu am nimic împotrivă că şi ei se află în tren că doar şi ei trebuie să călătorească, au aceleaşi drepturi ca şi alţi, dar măcar de aveau bilete şi stăteau în ceva compartiment. Din când în când se opreşte trenul în ceva staţie cobor să i-au o gură de aer curat, dar într-o staţie vreau să cobor şi un domn dintre cei prezenţi pe hol se răţoieşte la mn:
- Ce tot vă plimbaţi, aveţi compartiment staţi în el! strigă el, ridicând vocea peste limita normală.
-Am nevoie şi eu de aer curat...era cât pe ce să îi zic că nu mai suport mirosul din tren care venea de la ei, dar nu am vrut să fiu nesimţit
-Băiete, vorbeşti baliverne şi în compartiment ai geam, poţi să iei o gura de aer şi pe acolo. Foarte frumos eşti educat, mormăie el.
-Mi-au amorţit picioarele să tot stau pe scaunul ăla şi pe coridor nu pot sta că staţi voi. Îs educat foarte bine, dacă nu eram vă luam la înjurături, dar sunt educat şi nu am făcut-o, dacă vreţi pot să am şi atitudinea asta! deja nu mai puteam de nervi şi îmi aprind o ţigară.
Plus că ei ziceau că o să cheme pe controlor şi o să vedem noi. Ce? CE poate să ne facă? Avem bilete, avem compartiment nu ne pot face nimic. Dar la ei ar putea să îi deie jos pentru că nu au bilet, nu au compartiment şi plus blochează tot coridorul. Doamne, cum pot să fie oamenii din ziua de azi. Trenul porneşte spre următoarea staţie de pe programul său.
~Va urma continuarea...~
- Ce tot vă plimbaţi, aveţi compartiment staţi în el! strigă el, ridicând vocea peste limita normală.
-Am nevoie şi eu de aer curat...era cât pe ce să îi zic că nu mai suport mirosul din tren care venea de la ei, dar nu am vrut să fiu nesimţit
-Băiete, vorbeşti baliverne şi în compartiment ai geam, poţi să iei o gura de aer şi pe acolo. Foarte frumos eşti educat, mormăie el.
-Mi-au amorţit picioarele să tot stau pe scaunul ăla şi pe coridor nu pot sta că staţi voi. Îs educat foarte bine, dacă nu eram vă luam la înjurături, dar sunt educat şi nu am făcut-o, dacă vreţi pot să am şi atitudinea asta! deja nu mai puteam de nervi şi îmi aprind o ţigară.
Plus că ei ziceau că o să cheme pe controlor şi o să vedem noi. Ce? CE poate să ne facă? Avem bilete, avem compartiment nu ne pot face nimic. Dar la ei ar putea să îi deie jos pentru că nu au bilet, nu au compartiment şi plus blochează tot coridorul. Doamne, cum pot să fie oamenii din ziua de azi. Trenul porneşte spre următoarea staţie de pe programul său.
~Va urma continuarea...~
Abonați-vă la:
Postări (Atom)