Mai avut, dar m-ai pierdut
Te-am aşteptat, dar n-ai apărut,
Acum te-aştepţi să te iert
Şi nici nu ştiu ce să te înjur sau să te iert
Te vedeam în braţele altora
Şi mă luam şi mă plimbam abrambura
Şi mă priveşti cu ochii ăia goi,
Dar te asemăn ca şi o carte fară foi,
Tu în paşi înceţi te-aproprii parcă ţi-ai cere scuze,
Dar să ştii că eu am mai gustat aceste dume de scuze
Şi n-ai să mă vezi că mă plâng
Şi niciodată n-ai să mă vezi că plâng
Că tu erai speciala dintre speciale
Şi am să mă îmbăt cu stări speciale
Ciudate şi ne mai văzute-n lume
Şi am să mă pierd prin lume
Căutând o altă "ea"
Şi am să o păstrez doar pe ea
"Eu te-am uitat pe drumuri, fire roşii ca macii,/Când mi-am pierdut puterea de a te vedea cu alţii./Te simt şi azi pierdută de mână cu toţi rataţii,/Golă pe la balcoane, boală, urdori, dor şi sare,/Că dacă-i bine tre să doară!"
vineri, septembrie 2
joi, septembrie 1
Un nou început în Boston 6...
Partea 5
Ziua următoare mă trezesc într-o stare foarte ciudată, destul de depravată. Singurul lucru care m-ar face să mă simt mai bine ar fi o cană de cafea, dar stai că eu nu mai beau cafea şi aşa mă mulţumesc cu o ciocolată calda şi o ţigară la localul la care am fost şi ieri. Dar prima dată fac un duş poate o să mai scurgă din stare şi îmi iau cana de ciocolata şi mă îndrept spre duş. Mă bag în cabina de duş şi dau drumul apei să curgă peste mine. Primul jet de apă e foarte rece şi încep să tremur şi piela mi se face de găină. Într-un final apa caldă îşi face prezenţa şi mă face să mă simt ca cum aş sta sub o ploaie fierbinte în plină vară. După o jumate de oră ies şi nici nu apuc bine să ies şi îmi sună telefonul. Mă grăbesc să răspund să vad cine e, dar nu apuc. Pe telefon îmi apare: "1 Apel pierdutŞ Mihai". Hmm...Mi-a citi oare gândul de a merge la o cafea sau ciocolată caldă? Telefonul mai sună odată şi răspund:
-Da, Mihai.
-'Neaţa. Ce faci?
-Tocmai mai înaite am ieşit de sub duş.
-Aaa...Asta explică de ce nu ai răspuns prima data. Vroiam să văd dacă vrei să mergem la o cafea sau ciocolată caldă la localul de ieri şi să mai vorbim de una alta.
-Mi-ai citit gândurile.
-Haha. Posibil. Ne vedem acolo peste 45 de minute. Salut.
-Ok. Salut.
Mă îndrept spre dulapul vechi de lemn şi decojit să îmi iau ceva de îmbrăcat. Deschid dulapul aceleaşi haine zac aşa cum le-am lăsat şi îmi iau un tricou gri închis, o pereche de blugi albaştrii închişi cu o curea dintr-un şiret roşu, aceleaşi încălţări uşori uzaţi şi mă îmbrac şi mă îndrept spre uşă ca un om somnambul. Îmi aduc aminte că lipsea ceva de pe cap şi îmi iau basca verde cu cojoroc albastru şi ies, iar uşa se închide în urma mea. Privesc cerul şi o perdea acopera soarele, dar o rază scapă din degetele perdelei şi îmi luminează faţa şi un strănut forţat îmi iese pe gură. Îmi continui drumul până la acel local.
Pe drum cu căştile în ureche mă plimb pe străzi cu grijă să nu mă împiedic să cad pe pământul moale ca niste nori. Un om al străzi îmi cere un chibrit să îşi aprindă ţigara şi îi ofer bricheta mea ca şi cadou. Ajung la o intersecţie şi aştept ca semajorul colorat deschis să îmi dea prioritate să trec pe dungile albe desenate ca de un copil de 10 ani. Privesc semaforul de pe partea cealată să vaăd culoarea verde şi îl şi văd pe Mihai aşteptându-mă acolo. Timp de 1 minut aştept la semafor şi mă întreb oare Daniela va fi acolo? Ei deja semaforul îmi da undă verde şi trec strada.
-Salut. Dar vai tare te grăbeşti. îmi spune Mihai ironic.
-Salut. Da aşa mă grăbesc ca şi cum aş merge la lucru. Tare ciudată îi ziua de azi. Dacă aşa îi de bună dimineaţa oare spre seara va fi mai rău?
-Hai că o să fie mai bine. îmi zice zâmbind.
-Da? De ce? întreb eu mirat.
-Ce zi este azi?
-Hmm...Vineri?!
-Da! Şi ghici unde merge azi?
-Nu ştiu, dar sper că o să fie bine şi îmi trece starea.
-Sigur o să îţi treacă!
-Cum aşa?
-Mergem la un concert şi ghici cine vine?
-Cine vine?
-Se pare că nu te înteresează ce concert, doar cine vine. îmi spune râzând.
-Hai uimeşte-mă. Cine vine şi ce concert îi?
-Poi este un concert pentru tineri, cu o trupă foarte cunoscută "A rocket to the moon" şi va fi şi Daniela acolo.
Ochii mi s-au şi deschis total.
-Wow...Ce ochi ai!
Am şi inroşit.
-Hai să mergem să bem ceva.
-Hai.
Toată ziua mi s-a schimbat deja, dar parcă văd că tot timpul am să mă gândesc la asta.
...
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
Ziua următoare mă trezesc într-o stare foarte ciudată, destul de depravată. Singurul lucru care m-ar face să mă simt mai bine ar fi o cană de cafea, dar stai că eu nu mai beau cafea şi aşa mă mulţumesc cu o ciocolată calda şi o ţigară la localul la care am fost şi ieri. Dar prima dată fac un duş poate o să mai scurgă din stare şi îmi iau cana de ciocolata şi mă îndrept spre duş. Mă bag în cabina de duş şi dau drumul apei să curgă peste mine. Primul jet de apă e foarte rece şi încep să tremur şi piela mi se face de găină. Într-un final apa caldă îşi face prezenţa şi mă face să mă simt ca cum aş sta sub o ploaie fierbinte în plină vară. După o jumate de oră ies şi nici nu apuc bine să ies şi îmi sună telefonul. Mă grăbesc să răspund să vad cine e, dar nu apuc. Pe telefon îmi apare: "1 Apel pierdutŞ Mihai". Hmm...Mi-a citi oare gândul de a merge la o cafea sau ciocolată caldă? Telefonul mai sună odată şi răspund:
-Da, Mihai.
-'Neaţa. Ce faci?
-Tocmai mai înaite am ieşit de sub duş.
-Aaa...Asta explică de ce nu ai răspuns prima data. Vroiam să văd dacă vrei să mergem la o cafea sau ciocolată caldă la localul de ieri şi să mai vorbim de una alta.
-Mi-ai citit gândurile.
-Haha. Posibil. Ne vedem acolo peste 45 de minute. Salut.
-Ok. Salut.
Mă îndrept spre dulapul vechi de lemn şi decojit să îmi iau ceva de îmbrăcat. Deschid dulapul aceleaşi haine zac aşa cum le-am lăsat şi îmi iau un tricou gri închis, o pereche de blugi albaştrii închişi cu o curea dintr-un şiret roşu, aceleaşi încălţări uşori uzaţi şi mă îmbrac şi mă îndrept spre uşă ca un om somnambul. Îmi aduc aminte că lipsea ceva de pe cap şi îmi iau basca verde cu cojoroc albastru şi ies, iar uşa se închide în urma mea. Privesc cerul şi o perdea acopera soarele, dar o rază scapă din degetele perdelei şi îmi luminează faţa şi un strănut forţat îmi iese pe gură. Îmi continui drumul până la acel local.
Pe drum cu căştile în ureche mă plimb pe străzi cu grijă să nu mă împiedic să cad pe pământul moale ca niste nori. Un om al străzi îmi cere un chibrit să îşi aprindă ţigara şi îi ofer bricheta mea ca şi cadou. Ajung la o intersecţie şi aştept ca semajorul colorat deschis să îmi dea prioritate să trec pe dungile albe desenate ca de un copil de 10 ani. Privesc semaforul de pe partea cealată să vaăd culoarea verde şi îl şi văd pe Mihai aşteptându-mă acolo. Timp de 1 minut aştept la semafor şi mă întreb oare Daniela va fi acolo? Ei deja semaforul îmi da undă verde şi trec strada.
-Salut. Dar vai tare te grăbeşti. îmi spune Mihai ironic.
-Salut. Da aşa mă grăbesc ca şi cum aş merge la lucru. Tare ciudată îi ziua de azi. Dacă aşa îi de bună dimineaţa oare spre seara va fi mai rău?
-Hai că o să fie mai bine. îmi zice zâmbind.
-Da? De ce? întreb eu mirat.
-Ce zi este azi?
-Hmm...Vineri?!
-Da! Şi ghici unde merge azi?
-Nu ştiu, dar sper că o să fie bine şi îmi trece starea.
-Sigur o să îţi treacă!
-Cum aşa?
-Mergem la un concert şi ghici cine vine?
-Cine vine?
-Se pare că nu te înteresează ce concert, doar cine vine. îmi spune râzând.
-Hai uimeşte-mă. Cine vine şi ce concert îi?
-Poi este un concert pentru tineri, cu o trupă foarte cunoscută "A rocket to the moon" şi va fi şi Daniela acolo.
Ochii mi s-au şi deschis total.
-Wow...Ce ochi ai!
Am şi inroşit.
-Hai să mergem să bem ceva.
-Hai.
Toată ziua mi s-a schimbat deja, dar parcă văd că tot timpul am să mă gândesc la asta.
...
*To be continued! :)* *Sper că vă place.*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)