Ca şi o ţigară care ajunge la filtru...

~Mă trezesc şi-o postez aici. Şi ai să zici: "Ce a fost în capul tău când ai scris asta, Norbi?" şi îţi răspund: "Citeşte şi ai să întelegi!"~

Zac pe pat acoperit până peste cap cu un cearceaf şi simt mirosul de cafea proaspătă facută. Un fum de tigară vine şi mă ia pe sus şi mă aruncă în bucătărie. La masă ghici cine e? Tu şi două cafele. Mă holb la tine ca la un lucru ne mai văzut şi nu-mi vine să cred că tu eşti, iar tu îmi zâmbeşti şi mai sorbi din cafea şi mai tragi din ţigară. Trag aer în piept şi mă înec cu fumul de ţigară, care apare ca din minune într-e buze. Te privesc şi îţi şoptesc: "Bună. Cum eşti? Unde sunt?", iar tu îmi zâmbeşti din nou şi mai sorbi din cafea şi mai fumezi. Mai beau din cafea şi fumez şi iar te întreb, dar ghici ce, acelaşi răspuns şi acelaşi schiţet îl primesc. Şi te ridici cu cafeaua şi ţigara-n mână şi ieşi pe balcon, îmbracată doar într-o lengerie şi sutien. Te uiţi spre soare şi zâmbeşti şi-ţi închizi ochii simţind o plăcere. Te privesc şi îţi rostesc "Te iubesc!", iar tu te întorci spre mine şi îmi zâmbeşti. Vi spre mine pui cafeaua pe masă şi te îndrepţi spre duş, spunând: "Nimic nu se compară cu o cafea şi o ţigară pe stomacul gol!". Îmi mai aprind o ţigară şi te urmez. Cum ajung te văd deja dezvelită de mătasea care îţi acoperea frumuseţea. Mă privesc în oglinda jegoasă şi nu te reflexi în ea. Îmi întroc privirea la tine şi-ţi privesc sânii goi şi îţi spun: "Nu este real?!", şi îmi spui să tac şi mă trezesc brusc din somn. Te simt lângă mine, sărutul tău îl am pe buze, mirosul de cafea şi ţigară încă le mai miros.

August > Septembrie...

Şi încă o lună trece ca şi o ţigară care se fumează singură
Şi mă târăsc în bucătărie, trag cearceaful după mine
Pun apă la fiert şi-mi fac o ciocolată caldă
Stau şi beau ciocolata caldă şi parcă mai simt pe cerul gurii ultimul fum
Din ţigara, trasă aseară şi pe loc mă trezesc şi-mi zic
Nimic nu-i mai bun decât o tigară şi o cafea pe burta goală
Şi-mi aduc aminte că aceea cafea care mă trezea
Ce-mi duce dorul că n-am sorbit-o demult
Mă pun şi mă gândesc...
"Azi ce zi e?"

1 Septembrie...
Şi observ ce repede a trecut aceea lună,
Care o aşteptam de mult,
Dar în zadar, parcă nu mai vreau să fi fost
Şi-mi zic: "Parcă lumea a murit şi n-ai ce-i face nu se naşte alta"
Cu sufletul mort, închis în mine
Te găsesc pe tine prin minte
Şi-mi vine să te-njur şi să te trântesc de pământ,
Iar apoi să te ridic în palmă, ca pe un nisp purtat
De vânt, în noapte, pe mare
Şi-mi vine să strig de durere "Auu-August"
Luna asta devine stresantă şi mă enervează
Chiar şi soare îşi schimbă faţa
Singurul lucru care mă face să mă calmez şi să zâmbesc
Este ciocolata calda, care devine rece
Şi ţigara care ajunge aproape de filtru
Şi-mi arde buza uscată din fiecare dimineaţă.

Uite vine şi Septembrie grăbit să aducă
Frunzele ruginte şi arse de soare
Cu lacrimi plânse de nori
Că şi vara ne părăseşte,
Dar ea zice cică se întoarce anul viitor
Şi cică ne lasă un soare care zâmbeşte,
Dar zâmbetul lui fals, încât se văd şi dinţii
Trag din nou din ţigară şi-mi tremură şi dinţii
Şi mă ridic din picioare şi mă rostesc la soare
Cu ţigara-n colţul guri
Îmi vine să îl iau de-o rază şi să-l arung în zare
Şi să-i strig în gura mare
În care lună vei zâmbi cu adevărat
Fără falsuri, fără dinţi, fără amăgeli
Şi n-aştept răspuns şi mă-ntorc în al meu loc
Îmi mai aprind o tigară şi mai sorb din ciocolată
Ttuşesc, de la aerul murdar, de plumb
Şi îmi imaginez oraşul asta grii şi trist
Ca şi în poezia lui Bacovia, "Plumb".

Zic: "O tu, Septembrie te aştept şi n-am să fug de tine,
Am să aştept de la tine să nu mă dezamăgeşti
Să fi blândă cu mine, pentru că n-am să rezist
Să mă abandonezi şi tu!"
Şi mă-ndrept spre duş şi las să curgă apa rece
Mă udă şi mă spală de pacat.

Mă duc la dulapul meu vechi şi decojit ca un măr
Şi-mi iau haina şi mă-ndrept spre ieşire,
Dar uit acel lucru ce mă face să mă simt în altă parte,
Muzica din căşti şi creionul cu o foaie, gălbuie.

~Ce a fost în capul meu când am scris asta, te întrebi?...Nici eu nu ştiu.~

Pe malul lacului singur...

*Iubim, ne despărţim şi ne îndrăgostim din nou..."

~Stând singur pe malul lacului am compus ceva ce ma făcut să mi se facă pielea de găină şi sunt sentimentele care le-am avut.~

Stau în facţa apei şi văd cum mă cheama în ea
Să fac parte din ea
Stele mă veghează de sus şi mă îndeamnă să am alte vise
Răsăritul întârzie să apară ca de altfel şi tu
O mână de sus mă mângâie şi îmi spune:
"Nu fi trist, nu toate sunt cum trebuie sau cum vrei tu"
Durerea veche îmi reapare, pe când credeam că într-un final am scăpat de ea,
Dar se pare că nu uitat şi nu vrea să dispară, mă apasă mai tare,
Un sentiment aparte, mă face să calc pe apă şi nici nu apuc să fac primul pas
Că ceva mă trage de umeri, dar stau şi-mi trag ultima răsuflare
Şi mă avant în apa mare şi stau, aştept şi parcă nu mai plec
Aceeaşi mână ca o stafie care ma mângâiat, mă prinde de mână
Şi mă trage la suprafaţă şi zic:
"Lasă-mă să stau, iar după aceea am să plec spre alte vise liniştit, împlinit şi părăsit de tot ce am avut vreodata."
Cu bagajele din piept şi cu visele mă cert şi mă duc
Să îmi iau adio de la lume şi mă îndrept spre alte vise
Unde nu mă doare, lângă o apă sau o mare
Şi aştept răsăritul tot nu apare, dar mi-l doream altfel,
Lipseste acel cineva lângă mine,
Acel ultim sărut ma ajutat să zbor şi să cad
Să îmi amintesc că defapt este real...
Am uitat să iubesc...
["Îmi placi domnişoară...îmi plăceai mult!"
Aşa că mă iau şi plec cu următorul tren
Te iubesc şi am să fiu nesimţit şi am să-ţi păstrez sărutul ca şi amintire]