Mai avut, dar m-ai pierdut...

Mai avut, dar m-ai pierdut
Te-am aşteptat, dar n-ai apărut,
Acum te-aştepţi să te iert
Şi nici nu ştiu ce să te înjur sau să te iert
Te vedeam în braţele altora
Şi mă luam şi mă plimbam abrambura
Şi mă priveşti cu ochii ăia goi,
Dar te asemăn ca şi o carte fară foi,
Tu în paşi înceţi te-aproprii parcă ţi-ai cere scuze,
Dar să ştii că eu am mai gustat aceste dume de scuze
Şi n-ai să mă vezi că mă plâng
Şi niciodată n-ai să mă vezi că plâng
Că tu erai speciala dintre speciale
Şi am să mă îmbăt cu stări speciale
Ciudate şi ne mai văzute-n lume
Şi am să mă pierd prin lume
Căutând o altă "ea"
Şi am să o păstrez doar pe ea

"Eu te-am uitat pe drumuri, fire roşii ca macii,/Când mi-am pierdut puterea de a te vedea cu alţii./Te simt şi azi pierdută de mână cu toţi rataţii,/Golă pe la balcoane, boală, urdori, dor şi sare,/Că dacă-i bine tre să doară!"

Un nou început în Boston 6...

Partea 5

Ziua următoare mă trezesc într-o stare foarte ciudată, destul de depravată. Singurul lucru care m-ar face să mă simt mai bine ar fi o cană de cafea, dar stai că eu nu mai beau cafea şi aşa mă mulţumesc cu o ciocolată calda şi o ţigară la localul la care am fost şi ieri. Dar prima dată fac un duş poate o să mai scurgă din stare şi îmi iau cana de ciocolata şi mă îndrept spre duş. Mă bag în cabina de duş şi dau drumul apei să curgă peste mine. Primul jet de apă e foarte rece şi încep să tremur şi piela mi se face de găină. Într-un final apa caldă îşi face prezenţa şi mă face să mă simt ca cum aş sta sub o ploaie fierbinte în plină vară. După o jumate de oră ies şi nici nu apuc bine să ies şi îmi sună telefonul. Mă grăbesc să răspund să vad cine e, dar nu apuc. Pe telefon îmi apare: "1 Apel pierdutŞ Mihai". Hmm...Mi-a citi oare gândul de a merge la o cafea sau ciocolată caldă? Telefonul mai sună odată şi răspund:
-Da, Mihai.
-'Neaţa. Ce faci?
-Tocmai mai înaite am ieşit de sub duş.
-Aaa...Asta explică de ce nu ai răspuns prima data. Vroiam să văd dacă vrei să mergem la o cafea sau ciocolată caldă la localul de ieri şi să mai vorbim de una alta.
-Mi-ai citit gândurile.
-Haha. Posibil. Ne vedem acolo peste 45 de minute. Salut.
-Ok. Salut.

Mă îndrept spre dulapul vechi de lemn şi decojit să îmi iau ceva de îmbrăcat. Deschid dulapul aceleaşi haine zac aşa cum le-am lăsat şi îmi iau un tricou gri închis, o pereche de blugi albaştrii închişi cu o curea dintr-un şiret roşu, aceleaşi încălţări uşori uzaţi şi mă îmbrac şi mă îndrept spre uşă ca un om somnambul. Îmi aduc aminte că lipsea ceva de pe cap şi îmi iau basca verde cu cojoroc albastru şi ies, iar uşa se închide în urma mea. Privesc cerul şi o perdea acopera soarele, dar o rază scapă din degetele perdelei şi îmi luminează faţa şi un strănut forţat îmi iese pe gură. Îmi continui drumul până la acel local.

Pe drum cu căştile în ureche mă plimb pe străzi cu grijă să nu mă împiedic să cad pe pământul moale ca niste nori. Un om al străzi îmi cere un chibrit să îşi aprindă ţigara şi îi ofer bricheta mea ca şi cadou. Ajung la o intersecţie şi aştept ca semajorul colorat deschis să îmi dea prioritate să trec pe dungile albe desenate ca de un copil de 10 ani. Privesc semaforul de pe partea cealată să vaăd culoarea verde şi îl şi văd pe Mihai aşteptându-mă acolo. Timp de 1 minut aştept la semafor şi mă întreb oare Daniela va fi acolo? Ei deja semaforul îmi da undă verde şi trec strada.

-Salut. Dar vai tare te grăbeşti. îmi spune Mihai ironic.
-Salut. Da aşa mă grăbesc ca şi cum aş merge la lucru. Tare ciudată îi ziua de azi. Dacă aşa îi de bună dimineaţa oare spre seara va fi mai rău?
-Hai că o să fie mai bine. îmi zice zâmbind.
-Da? De ce? întreb eu mirat.
-Ce zi este azi?
-Hmm...Vineri?!
-Da! Şi ghici unde merge azi?
-Nu ştiu, dar sper că o să fie bine şi îmi trece starea.
-Sigur o să îţi treacă!
-Cum aşa?
-Mergem la un concert şi ghici cine vine?
-Cine vine?
-Se pare că nu te înteresează ce concert, doar cine vine. îmi spune râzând.
-Hai uimeşte-mă. Cine vine şi ce concert îi?
-Poi este un concert pentru tineri, cu o trupă foarte cunoscută "A rocket to the moon" şi va fi şi Daniela acolo.

Ochii mi s-au şi deschis total.

-Wow...Ce ochi ai!

Am şi inroşit.

-Hai să mergem să bem ceva.
-Hai.

Toată ziua mi s-a schimbat deja, dar parcă văd că tot timpul am să mă gândesc la asta.

...

*To be continued! :)* *Sper că vă place.*

Ca şi o ţigară care ajunge la filtru...

~Mă trezesc şi-o postez aici. Şi ai să zici: "Ce a fost în capul tău când ai scris asta, Norbi?" şi îţi răspund: "Citeşte şi ai să întelegi!"~

Zac pe pat acoperit până peste cap cu un cearceaf şi simt mirosul de cafea proaspătă facută. Un fum de tigară vine şi mă ia pe sus şi mă aruncă în bucătărie. La masă ghici cine e? Tu şi două cafele. Mă holb la tine ca la un lucru ne mai văzut şi nu-mi vine să cred că tu eşti, iar tu îmi zâmbeşti şi mai sorbi din cafea şi mai tragi din ţigară. Trag aer în piept şi mă înec cu fumul de ţigară, care apare ca din minune într-e buze. Te privesc şi îţi şoptesc: "Bună. Cum eşti? Unde sunt?", iar tu îmi zâmbeşti din nou şi mai sorbi din cafea şi mai fumezi. Mai beau din cafea şi fumez şi iar te întreb, dar ghici ce, acelaşi răspuns şi acelaşi schiţet îl primesc. Şi te ridici cu cafeaua şi ţigara-n mână şi ieşi pe balcon, îmbracată doar într-o lengerie şi sutien. Te uiţi spre soare şi zâmbeşti şi-ţi închizi ochii simţind o plăcere. Te privesc şi îţi rostesc "Te iubesc!", iar tu te întorci spre mine şi îmi zâmbeşti. Vi spre mine pui cafeaua pe masă şi te îndrepţi spre duş, spunând: "Nimic nu se compară cu o cafea şi o ţigară pe stomacul gol!". Îmi mai aprind o ţigară şi te urmez. Cum ajung te văd deja dezvelită de mătasea care îţi acoperea frumuseţea. Mă privesc în oglinda jegoasă şi nu te reflexi în ea. Îmi întroc privirea la tine şi-ţi privesc sânii goi şi îţi spun: "Nu este real?!", şi îmi spui să tac şi mă trezesc brusc din somn. Te simt lângă mine, sărutul tău îl am pe buze, mirosul de cafea şi ţigară încă le mai miros.

August > Septembrie...

Şi încă o lună trece ca şi o ţigară care se fumează singură
Şi mă târăsc în bucătărie, trag cearceaful după mine
Pun apă la fiert şi-mi fac o ciocolată caldă
Stau şi beau ciocolata caldă şi parcă mai simt pe cerul gurii ultimul fum
Din ţigara, trasă aseară şi pe loc mă trezesc şi-mi zic
Nimic nu-i mai bun decât o tigară şi o cafea pe burta goală
Şi-mi aduc aminte că aceea cafea care mă trezea
Ce-mi duce dorul că n-am sorbit-o demult
Mă pun şi mă gândesc...
"Azi ce zi e?"

1 Septembrie...
Şi observ ce repede a trecut aceea lună,
Care o aşteptam de mult,
Dar în zadar, parcă nu mai vreau să fi fost
Şi-mi zic: "Parcă lumea a murit şi n-ai ce-i face nu se naşte alta"
Cu sufletul mort, închis în mine
Te găsesc pe tine prin minte
Şi-mi vine să te-njur şi să te trântesc de pământ,
Iar apoi să te ridic în palmă, ca pe un nisp purtat
De vânt, în noapte, pe mare
Şi-mi vine să strig de durere "Auu-August"
Luna asta devine stresantă şi mă enervează
Chiar şi soare îşi schimbă faţa
Singurul lucru care mă face să mă calmez şi să zâmbesc
Este ciocolata calda, care devine rece
Şi ţigara care ajunge aproape de filtru
Şi-mi arde buza uscată din fiecare dimineaţă.

Uite vine şi Septembrie grăbit să aducă
Frunzele ruginte şi arse de soare
Cu lacrimi plânse de nori
Că şi vara ne părăseşte,
Dar ea zice cică se întoarce anul viitor
Şi cică ne lasă un soare care zâmbeşte,
Dar zâmbetul lui fals, încât se văd şi dinţii
Trag din nou din ţigară şi-mi tremură şi dinţii
Şi mă ridic din picioare şi mă rostesc la soare
Cu ţigara-n colţul guri
Îmi vine să îl iau de-o rază şi să-l arung în zare
Şi să-i strig în gura mare
În care lună vei zâmbi cu adevărat
Fără falsuri, fără dinţi, fără amăgeli
Şi n-aştept răspuns şi mă-ntorc în al meu loc
Îmi mai aprind o tigară şi mai sorb din ciocolată
Ttuşesc, de la aerul murdar, de plumb
Şi îmi imaginez oraşul asta grii şi trist
Ca şi în poezia lui Bacovia, "Plumb".

Zic: "O tu, Septembrie te aştept şi n-am să fug de tine,
Am să aştept de la tine să nu mă dezamăgeşti
Să fi blândă cu mine, pentru că n-am să rezist
Să mă abandonezi şi tu!"
Şi mă-ndrept spre duş şi las să curgă apa rece
Mă udă şi mă spală de pacat.

Mă duc la dulapul meu vechi şi decojit ca un măr
Şi-mi iau haina şi mă-ndrept spre ieşire,
Dar uit acel lucru ce mă face să mă simt în altă parte,
Muzica din căşti şi creionul cu o foaie, gălbuie.

~Ce a fost în capul meu când am scris asta, te întrebi?...Nici eu nu ştiu.~

Pe malul lacului singur...

*Iubim, ne despărţim şi ne îndrăgostim din nou..."

~Stând singur pe malul lacului am compus ceva ce ma făcut să mi se facă pielea de găină şi sunt sentimentele care le-am avut.~

Stau în facţa apei şi văd cum mă cheama în ea
Să fac parte din ea
Stele mă veghează de sus şi mă îndeamnă să am alte vise
Răsăritul întârzie să apară ca de altfel şi tu
O mână de sus mă mângâie şi îmi spune:
"Nu fi trist, nu toate sunt cum trebuie sau cum vrei tu"
Durerea veche îmi reapare, pe când credeam că într-un final am scăpat de ea,
Dar se pare că nu uitat şi nu vrea să dispară, mă apasă mai tare,
Un sentiment aparte, mă face să calc pe apă şi nici nu apuc să fac primul pas
Că ceva mă trage de umeri, dar stau şi-mi trag ultima răsuflare
Şi mă avant în apa mare şi stau, aştept şi parcă nu mai plec
Aceeaşi mână ca o stafie care ma mângâiat, mă prinde de mână
Şi mă trage la suprafaţă şi zic:
"Lasă-mă să stau, iar după aceea am să plec spre alte vise liniştit, împlinit şi părăsit de tot ce am avut vreodata."
Cu bagajele din piept şi cu visele mă cert şi mă duc
Să îmi iau adio de la lume şi mă îndrept spre alte vise
Unde nu mă doare, lângă o apă sau o mare
Şi aştept răsăritul tot nu apare, dar mi-l doream altfel,
Lipseste acel cineva lângă mine,
Acel ultim sărut ma ajutat să zbor şi să cad
Să îmi amintesc că defapt este real...
Am uitat să iubesc...
["Îmi placi domnişoară...îmi plăceai mult!"
Aşa că mă iau şi plec cu următorul tren
Te iubesc şi am să fiu nesimţit şi am să-ţi păstrez sărutul ca şi amintire]

Eu nu pot să scriu un final fericit...

~Şi te vede(vedea) frumoasă, deşi tu nu îl vezi...~

Şi sunt proşti ce nu mă cred
Că n-am să te iubesc
Şi n-am să mai cred nici-o curvă
Pe care-ontâlnesc şi n-am să îmi arăt sentimentul
Şi am să fiu un porc cum n-am mai fost niciodată
Şi am să mă îmbat cu vise cum n-am mai făcut-o vreodată
Toate foile scrise vreodată am să le fumez,
Într-un vis legal ş i am să am ochii verzi
Ca a uni demon nebun uitat demult
Într-o lume fără colorit
Am să fiu un nestemat, un blestemat
Rămas îngândurat şi voaior
Şi gând parcă vrea să mă ducă într-un loc citadin, îndepărtat
Şi mă auzi urlând: "Unde vrei să mă duci? Unde vrei să mă duci!?"

M-am visat într-un film fară colorit parcă
Şi stăteam ca un pumn de beton
Şi mă uitam la voi şi tăceam ca un personaj colaj din curaj,
Tăceam şi nu aveam curaj să spun:
"Sunt sătul băi să tac, lasă-mă să înjur!"

Acum câţiva ani cineva m-a înzestrat cu talentul bolnav de-a povesti
Îmi ţin paşii copile ce-i împart cu stăini plimbaţi prin mine
Ea m-a învăţat riscurile merseriei de minciuni
Nesimţit, nu pot să scriu, oricât i-aş chinuia, un final fericit
Să fiu, să fii...

~Bună, şti, eu te văd mai mereu pe aici, iau acelaşi metrou zi de zi şi, mă chinui de ceva timp să-ţi spun că, îmi place de tine, îmi placi mult domnişoară, aşa cum mă vezi şi cum te văd şi, aş vrea să ieşim odată.~

~Bună, şti, te vedeam mai mereu pe aici, luai acelaşi metro zi de zi, mă abţin de ceva timp să îţi spun că, îmi place de...îmi plăceai mult domnişoară, aşa cum te văd şi cum nu mă vezi, aş vrea să nu...~

Nu te cunosc, dar te plac...

*Hai amor cu mine iară pe aleile de ieri, care-ncep din ochii ei până-n pragul de condei. Hai strânge-mă de umeri şi tragemă-n poveşti de litoral draga mea unde nu ştiu cine esti...*

Număram...1, 2, 3, 4 ... număr stele în noapte
Foaie scrisă plină de scum de ţigară-n noapte
Iubesc munţi verzi, stele verzi
Iubesc ce nu am şi stările de verzi
Trăiesc să mă pierd, printre nebuni ce se iubesc
Iubesc să nu am nimic ce să iubesc
Iubesc să vorbesc fără sens,
Să arăt că nu am sens de mers
Mă bag în sticla ce o scurg
Şi mă arunc în mare şi aştept să mă găseşti.

~-Nu vă supăraţi, ăă.../-Eu nu mă supăr niciodată/-Mai e mult până la capăt?/-Mai e puţin.../-Mulţumesc frumos./-Cu plăcere, nu face nimic.~

Pun mâna pe cuvinte, dar mie frică să le rostesc
Te privesc şi parcă cuvintele se pierd fără să le rostesc
Ţin în mână nisipul ud şi sărat
Privesc în gol beat şi spart
Şi te am gând şi nu te cunosc,
Şi nu te cunosc, dar tot te plac.

~Te simt/Te simt/ Te simt~