vineri, septembrie 2

Mai avut, dar m-ai pierdut...

Mai avut, dar m-ai pierdut
Te-am aşteptat, dar n-ai apărut,
Acum te-aştepţi să te iert
Şi nici nu ştiu ce să te înjur sau să te iert
Te vedeam în braţele altora
Şi mă luam şi mă plimbam abrambura
Şi mă priveşti cu ochii ăia goi,
Dar te asemăn ca şi o carte fară foi,
Tu în paşi înceţi te-aproprii parcă ţi-ai cere scuze,
Dar să ştii că eu am mai gustat aceste dume de scuze
Şi n-ai să mă vezi că mă plâng
Şi niciodată n-ai să mă vezi că plâng
Că tu erai speciala dintre speciale
Şi am să mă îmbăt cu stări speciale
Ciudate şi ne mai văzute-n lume
Şi am să mă pierd prin lume
Căutând o altă "ea"
Şi am să o păstrez doar pe ea

"Eu te-am uitat pe drumuri, fire roşii ca macii,/Când mi-am pierdut puterea de a te vedea cu alţii./Te simt şi azi pierdută de mână cu toţi rataţii,/Golă pe la balcoane, boală, urdori, dor şi sare,/Că dacă-i bine tre să doară!"

joi, septembrie 1

Un nou început în Boston 6...

Partea 5

Ziua următoare mă trezesc într-o stare foarte ciudată, destul de depravată. Singurul lucru care m-ar face să mă simt mai bine ar fi o cană de cafea, dar stai că eu nu mai beau cafea şi aşa mă mulţumesc cu o ciocolată calda şi o ţigară la localul la care am fost şi ieri. Dar prima dată fac un duş poate o să mai scurgă din stare şi îmi iau cana de ciocolata şi mă îndrept spre duş. Mă bag în cabina de duş şi dau drumul apei să curgă peste mine. Primul jet de apă e foarte rece şi încep să tremur şi piela mi se face de găină. Într-un final apa caldă îşi face prezenţa şi mă face să mă simt ca cum aş sta sub o ploaie fierbinte în plină vară. După o jumate de oră ies şi nici nu apuc bine să ies şi îmi sună telefonul. Mă grăbesc să răspund să vad cine e, dar nu apuc. Pe telefon îmi apare: "1 Apel pierdutŞ Mihai". Hmm...Mi-a citi oare gândul de a merge la o cafea sau ciocolată caldă? Telefonul mai sună odată şi răspund:
-Da, Mihai.
-'Neaţa. Ce faci?
-Tocmai mai înaite am ieşit de sub duş.
-Aaa...Asta explică de ce nu ai răspuns prima data. Vroiam să văd dacă vrei să mergem la o cafea sau ciocolată caldă la localul de ieri şi să mai vorbim de una alta.
-Mi-ai citit gândurile.
-Haha. Posibil. Ne vedem acolo peste 45 de minute. Salut.
-Ok. Salut.

Mă îndrept spre dulapul vechi de lemn şi decojit să îmi iau ceva de îmbrăcat. Deschid dulapul aceleaşi haine zac aşa cum le-am lăsat şi îmi iau un tricou gri închis, o pereche de blugi albaştrii închişi cu o curea dintr-un şiret roşu, aceleaşi încălţări uşori uzaţi şi mă îmbrac şi mă îndrept spre uşă ca un om somnambul. Îmi aduc aminte că lipsea ceva de pe cap şi îmi iau basca verde cu cojoroc albastru şi ies, iar uşa se închide în urma mea. Privesc cerul şi o perdea acopera soarele, dar o rază scapă din degetele perdelei şi îmi luminează faţa şi un strănut forţat îmi iese pe gură. Îmi continui drumul până la acel local.

Pe drum cu căştile în ureche mă plimb pe străzi cu grijă să nu mă împiedic să cad pe pământul moale ca niste nori. Un om al străzi îmi cere un chibrit să îşi aprindă ţigara şi îi ofer bricheta mea ca şi cadou. Ajung la o intersecţie şi aştept ca semajorul colorat deschis să îmi dea prioritate să trec pe dungile albe desenate ca de un copil de 10 ani. Privesc semaforul de pe partea cealată să vaăd culoarea verde şi îl şi văd pe Mihai aşteptându-mă acolo. Timp de 1 minut aştept la semafor şi mă întreb oare Daniela va fi acolo? Ei deja semaforul îmi da undă verde şi trec strada.

-Salut. Dar vai tare te grăbeşti. îmi spune Mihai ironic.
-Salut. Da aşa mă grăbesc ca şi cum aş merge la lucru. Tare ciudată îi ziua de azi. Dacă aşa îi de bună dimineaţa oare spre seara va fi mai rău?
-Hai că o să fie mai bine. îmi zice zâmbind.
-Da? De ce? întreb eu mirat.
-Ce zi este azi?
-Hmm...Vineri?!
-Da! Şi ghici unde merge azi?
-Nu ştiu, dar sper că o să fie bine şi îmi trece starea.
-Sigur o să îţi treacă!
-Cum aşa?
-Mergem la un concert şi ghici cine vine?
-Cine vine?
-Se pare că nu te înteresează ce concert, doar cine vine. îmi spune râzând.
-Hai uimeşte-mă. Cine vine şi ce concert îi?
-Poi este un concert pentru tineri, cu o trupă foarte cunoscută "A rocket to the moon" şi va fi şi Daniela acolo.

Ochii mi s-au şi deschis total.

-Wow...Ce ochi ai!

Am şi inroşit.

-Hai să mergem să bem ceva.
-Hai.

Toată ziua mi s-a schimbat deja, dar parcă văd că tot timpul am să mă gândesc la asta.

...

*To be continued! :)* *Sper că vă place.*

miercuri, august 31

Ca şi o ţigară care ajunge la filtru...

~Mă trezesc şi-o postez aici. Şi ai să zici: "Ce a fost în capul tău când ai scris asta, Norbi?" şi îţi răspund: "Citeşte şi ai să întelegi!"~

Zac pe pat acoperit până peste cap cu un cearceaf şi simt mirosul de cafea proaspătă facută. Un fum de tigară vine şi mă ia pe sus şi mă aruncă în bucătărie. La masă ghici cine e? Tu şi două cafele. Mă holb la tine ca la un lucru ne mai văzut şi nu-mi vine să cred că tu eşti, iar tu îmi zâmbeşti şi mai sorbi din cafea şi mai tragi din ţigară. Trag aer în piept şi mă înec cu fumul de ţigară, care apare ca din minune într-e buze. Te privesc şi îţi şoptesc: "Bună. Cum eşti? Unde sunt?", iar tu îmi zâmbeşti din nou şi mai sorbi din cafea şi mai fumezi. Mai beau din cafea şi fumez şi iar te întreb, dar ghici ce, acelaşi răspuns şi acelaşi schiţet îl primesc. Şi te ridici cu cafeaua şi ţigara-n mână şi ieşi pe balcon, îmbracată doar într-o lengerie şi sutien. Te uiţi spre soare şi zâmbeşti şi-ţi închizi ochii simţind o plăcere. Te privesc şi îţi rostesc "Te iubesc!", iar tu te întorci spre mine şi îmi zâmbeşti. Vi spre mine pui cafeaua pe masă şi te îndrepţi spre duş, spunând: "Nimic nu se compară cu o cafea şi o ţigară pe stomacul gol!". Îmi mai aprind o ţigară şi te urmez. Cum ajung te văd deja dezvelită de mătasea care îţi acoperea frumuseţea. Mă privesc în oglinda jegoasă şi nu te reflexi în ea. Îmi întroc privirea la tine şi-ţi privesc sânii goi şi îţi spun: "Nu este real?!", şi îmi spui să tac şi mă trezesc brusc din somn. Te simt lângă mine, sărutul tău îl am pe buze, mirosul de cafea şi ţigară încă le mai miros.

August > Septembrie...

Şi încă o lună trece ca şi o ţigară care se fumează singură
Şi mă târăsc în bucătărie, trag cearceaful după mine
Pun apă la fiert şi-mi fac o ciocolată caldă
Stau şi beau ciocolata caldă şi parcă mai simt pe cerul gurii ultimul fum
Din ţigara, trasă aseară şi pe loc mă trezesc şi-mi zic
Nimic nu-i mai bun decât o tigară şi o cafea pe burta goală
Şi-mi aduc aminte că aceea cafea care mă trezea
Ce-mi duce dorul că n-am sorbit-o demult
Mă pun şi mă gândesc...
"Azi ce zi e?"

1 Septembrie...
Şi observ ce repede a trecut aceea lună,
Care o aşteptam de mult,
Dar în zadar, parcă nu mai vreau să fi fost
Şi-mi zic: "Parcă lumea a murit şi n-ai ce-i face nu se naşte alta"
Cu sufletul mort, închis în mine
Te găsesc pe tine prin minte
Şi-mi vine să te-njur şi să te trântesc de pământ,
Iar apoi să te ridic în palmă, ca pe un nisp purtat
De vânt, în noapte, pe mare
Şi-mi vine să strig de durere "Auu-August"
Luna asta devine stresantă şi mă enervează
Chiar şi soare îşi schimbă faţa
Singurul lucru care mă face să mă calmez şi să zâmbesc
Este ciocolata calda, care devine rece
Şi ţigara care ajunge aproape de filtru
Şi-mi arde buza uscată din fiecare dimineaţă.

Uite vine şi Septembrie grăbit să aducă
Frunzele ruginte şi arse de soare
Cu lacrimi plânse de nori
Că şi vara ne părăseşte,
Dar ea zice cică se întoarce anul viitor
Şi cică ne lasă un soare care zâmbeşte,
Dar zâmbetul lui fals, încât se văd şi dinţii
Trag din nou din ţigară şi-mi tremură şi dinţii
Şi mă ridic din picioare şi mă rostesc la soare
Cu ţigara-n colţul guri
Îmi vine să îl iau de-o rază şi să-l arung în zare
Şi să-i strig în gura mare
În care lună vei zâmbi cu adevărat
Fără falsuri, fără dinţi, fără amăgeli
Şi n-aştept răspuns şi mă-ntorc în al meu loc
Îmi mai aprind o tigară şi mai sorb din ciocolată
Ttuşesc, de la aerul murdar, de plumb
Şi îmi imaginez oraşul asta grii şi trist
Ca şi în poezia lui Bacovia, "Plumb".

Zic: "O tu, Septembrie te aştept şi n-am să fug de tine,
Am să aştept de la tine să nu mă dezamăgeşti
Să fi blândă cu mine, pentru că n-am să rezist
Să mă abandonezi şi tu!"
Şi mă-ndrept spre duş şi las să curgă apa rece
Mă udă şi mă spală de pacat.

Mă duc la dulapul meu vechi şi decojit ca un măr
Şi-mi iau haina şi mă-ndrept spre ieşire,
Dar uit acel lucru ce mă face să mă simt în altă parte,
Muzica din căşti şi creionul cu o foaie, gălbuie.

~Ce a fost în capul meu când am scris asta, te întrebi?...Nici eu nu ştiu.~

luni, august 8

Pe malul lacului singur...



*Iubim, ne despărţim şi ne îndrăgostim din nou..."

~Stând singur pe malul lacului am compus ceva ce ma făcut să mi se facă pielea de găină şi sunt sentimentele care le-am avut.~

Stau în facţa apei şi văd cum mă cheama în ea
Să fac parte din ea
Stele mă veghează de sus şi mă îndeamnă să am alte vise
Răsăritul întârzie să apară ca de altfel şi tu
O mână de sus mă mângâie şi îmi spune:
"Nu fi trist, nu toate sunt cum trebuie sau cum vrei tu"
Durerea veche îmi reapare, pe când credeam că într-un final am scăpat de ea,
Dar se pare că nu uitat şi nu vrea să dispară, mă apasă mai tare,
Un sentiment aparte, mă face să calc pe apă şi nici nu apuc să fac primul pas
Că ceva mă trage de umeri, dar stau şi-mi trag ultima răsuflare
Şi mă avant în apa mare şi stau, aştept şi parcă nu mai plec
Aceeaşi mână ca o stafie care ma mângâiat, mă prinde de mână
Şi mă trage la suprafaţă şi zic:
"Lasă-mă să stau, iar după aceea am să plec spre alte vise liniştit, împlinit şi părăsit de tot ce am avut vreodata."
Cu bagajele din piept şi cu visele mă cert şi mă duc
Să îmi iau adio de la lume şi mă îndrept spre alte vise
Unde nu mă doare, lângă o apă sau o mare
Şi aştept răsăritul tot nu apare, dar mi-l doream altfel,
Lipseste acel cineva lângă mine,
Acel ultim sărut ma ajutat să zbor şi să cad
Să îmi amintesc că defapt este real...
Am uitat să iubesc...
["Îmi placi domnişoară...îmi plăceai mult!"
Aşa că mă iau şi plec cu următorul tren
Te iubesc şi am să fiu nesimţit şi am să-ţi păstrez sărutul ca şi amintire]

sâmbătă, iulie 30

Eu nu pot să scriu un final fericit...

~Şi te vede(vedea) frumoasă, deşi tu nu îl vezi...~

Şi sunt proşti ce nu mă cred
Că n-am să te iubesc
Şi n-am să mai cred nici-o curvă
Pe care-ontâlnesc şi n-am să îmi arăt sentimentul
Şi am să fiu un porc cum n-am mai fost niciodată
Şi am să mă îmbat cu vise cum n-am mai făcut-o vreodată
Toate foile scrise vreodată am să le fumez,
Într-un vis legal ş i am să am ochii verzi
Ca a uni demon nebun uitat demult
Într-o lume fără colorit
Am să fiu un nestemat, un blestemat
Rămas îngândurat şi voaior
Şi gând parcă vrea să mă ducă într-un loc citadin, îndepărtat
Şi mă auzi urlând: "Unde vrei să mă duci? Unde vrei să mă duci!?"

M-am visat într-un film fară colorit parcă
Şi stăteam ca un pumn de beton
Şi mă uitam la voi şi tăceam ca un personaj colaj din curaj,
Tăceam şi nu aveam curaj să spun:
"Sunt sătul băi să tac, lasă-mă să înjur!"

Acum câţiva ani cineva m-a înzestrat cu talentul bolnav de-a povesti
Îmi ţin paşii copile ce-i împart cu stăini plimbaţi prin mine
Ea m-a învăţat riscurile merseriei de minciuni
Nesimţit, nu pot să scriu, oricât i-aş chinuia, un final fericit
Să fiu, să fii...

~Bună, şti, eu te văd mai mereu pe aici, iau acelaşi metrou zi de zi şi, mă chinui de ceva timp să-ţi spun că, îmi place de tine, îmi placi mult domnişoară, aşa cum mă vezi şi cum te văd şi, aş vrea să ieşim odată.~

~Bună, şti, te vedeam mai mereu pe aici, luai acelaşi metro zi de zi, mă abţin de ceva timp să îţi spun că, îmi place de...îmi plăceai mult domnişoară, aşa cum te văd şi cum nu mă vezi, aş vrea să nu...~

joi, iulie 28

Nu te cunosc, dar te plac...

*Hai amor cu mine iară pe aleile de ieri, care-ncep din ochii ei până-n pragul de condei. Hai strânge-mă de umeri şi tragemă-n poveşti de litoral draga mea unde nu ştiu cine esti...*

Număram...1, 2, 3, 4 ... număr stele în noapte
Foaie scrisă plină de scum de ţigară-n noapte
Iubesc munţi verzi, stele verzi
Iubesc ce nu am şi stările de verzi
Trăiesc să mă pierd, printre nebuni ce se iubesc
Iubesc să nu am nimic ce să iubesc
Iubesc să vorbesc fără sens,
Să arăt că nu am sens de mers
Mă bag în sticla ce o scurg
Şi mă arunc în mare şi aştept să mă găseşti.

~-Nu vă supăraţi, ăă.../-Eu nu mă supăr niciodată/-Mai e mult până la capăt?/-Mai e puţin.../-Mulţumesc frumos./-Cu plăcere, nu face nimic.~

Pun mâna pe cuvinte, dar mie frică să le rostesc
Te privesc şi parcă cuvintele se pierd fără să le rostesc
Ţin în mână nisipul ud şi sărat
Privesc în gol beat şi spart
Şi te am gând şi nu te cunosc,
Şi nu te cunosc, dar tot te plac.

~Te simt/Te simt/ Te simt~

marți, iulie 26

Un nou început în Boston 5...

Partea 4

Seara trecută, pshiologul respectiv m-a pus pe gânduri şi chiar nu am nici cea mai mică idee cum să scap de aceste sentimente. Mă trezesc dimineaţa cu scopul de a găsii un remediu pentru această "boală", dar pentru început mă duc la un mic local din oraş. Mă pun la masă şi nu ştiu ce să comand. Vine o chelneriţă şi mă întreabă:
-Bună. Cu ce să te servesc?
-Bună...

Şi rămân un minut şi mă uit la ea. Mă holb la ea ca şi un copil care în dimineaţa de crăciun găseste cadourile sub brad şi abia aşteapta să le desfacă.

-Scuză-mă, pot să îţi aduc ceva?
-Aa...nu m-am hotărât încă.
-Bine am să revin puţin mai târziu.

I-au meniul şi stau şi citesc ce pot să îmi ofere azi acest local. Eu aş dori ceva, dar cam nimeni nu poate să îmi ofere acel lucru. Un barbat se ridică de la masa alăturată şi vine şi-mi spune:

-Aşa-i că-i un înger?
-Ăă...cine?
-Chelneriţa.
-Ăă...da cu siguranţă.
-Scuză-mă, am uitat să mă prezint. Mă numesc Mihai.
-Salut, mă numesc N.B., îmi pare bine.
-Şi mie.
-Am văzut că nu prea ştii ce să comanzi, pot să îţi recomand ceva?
-Da sigur.
-Omletă cu şuncă şi un ceai.
-De ce nu cafea?
-Eu nu beau cafea de vreo 3-4 săptâmâni şi ţi-aş recomanda să faci şi tu la fel.
-Dar de ce?
-Am avut mici probleme din cauza cafelei şi m-am gândit să nu devină ceva mai grav.
-Mersi am să ţin minte asta.

După un timp vine chelneriţa înapoi pentru am lua comanda:

-Bună, te-ai hotărât...Aa bună Mihai nu te-am observat. Cu ce să vă servesc?
-Bună Daniela. Tocmai îi recomandam ce să comande.
-Şi ce să vă aduc?
-O porţie de omletă cu şuncă şi un ceai de fructe de pădure.
-Hai să fie două.
-Ok. Am să vi le aduc imediat.

Chelneriţa se duce să dea comanda bucătarului. Iar eu cu Mihai stăm în continuare la poveşti.

-O cunoşti pe chelneriţă?
-Da am cunoscut-o prin intermediul unui prieten, asa cum ai făcut acuma.
-*Rad* Da?!
-Da, da.

Şi stam în poveşti uitam cum timpul zbura pe lângă noi. Din când în când mai trag cu ochii la chelneriţa care ne serve. Ea mă vedea că o privesc şi-mi zâmbea. După un timp am trecut de la omleta cu şuncă şi ceai, am trecut la bere cu multe pachete de ţigări. din 10 în 10 minute mai venea şi Daniela să schimbe scrumiera, şi se mira cât fumam şi cât am baut şi cât mai puteam. Seara cu pistruii ei ne prindeau la masă, cu multe beri pe masă. Era timpul să plecăm. Mă ridic de la masă, dar parcă picoarele ma lasă. Mă ridic încet şi mă prind de cap, şi ameţesc, văzând stele verzi. Un sigur lucru e plăcut, mă duc singur cu căştile în urechi, cu o piesă care reprezintă starea de spirit. Mă hotărăsc cu Mihai să ne mai întâlnim şi mâine să mai povestim, începeam să ne înţelegeam bine şi vroiam să aflu mai multe despre Daniela. Aşa că ziua următoare îmi propun să-l întreb pe Mihai mai multe despre Daniela. Dar până mâine mă vizitează stafiile şi da sunt ale mele şi v-om sta de vorbă de una alta şi despre voi.

*To be continued! :)* *Sper că vă place.*

sâmbătă, iulie 2

Uită ce am scris...

"Dragă şi scumpă domnişoară," aşa am început
Prima scrisoare sau prima poezie despre
Cum te-am cunoscut şi cât de mult mi-ai plăcut
Şi cum stăteam la rând, ca la un magazin să apucă să primesc ceva:
Un sărut, un zâmbet sau cam aşa ceva
"După un timp am descoperit că îmi placi tot mai mult,
dar am văzut că cineva mi-a luat-o înaite..."
Am renunţat la gândul de împreună.
Într-o seară s-a întâmplat un lucru ce ma aprins
"Era 9 şi ceva, te ţineam în braţe priveam pe cer
Cum stele explodează luminându-ne,
Ţin minte şi acum când ţi-am furat primul sărut..."
Îl mai simt şi acum părcă în mai port cu mine pretutindeni,
Parcă şi acum când scriu, când merg pe stradă
Mă ţi de mână şi-mi zâmbeşti şi-mi zici că mă iubeşti
"Îmi place cum îmi zâmbeşti, cum îmi vorbeşti, cum te comporţi
Când îmi zici că mă iubeşti,
Când te privesc în ochi şi îndrăzneşti să mă priveşti înapoi
Mă pierd în ochii tăi... în care văd marea,
Singura cu ochii că şi marea pe care am iubit-o
Şi te iubesc pe zi ce trece mai mult."
Mă pierd prin minte aşa câteodată
Şi-i apar momentele trecute şi iubite
Şi visele mai bântuie din când în când
Te mai găsesc prin ele şi mă doare
Pieptul, ca şi cum mi-ai strânge coastele.

Aşa că dragă domnişoară uită ce am scris
(CE ai scris mă?)
Aşa că dragă domnişoară uită ce am scris
(CE ai scris mă?)
Şi mă semnez Norby şi îţi ţi-o dăruiesc
Scris pe o foaie trasă la împrimată
De ruşine să nu ţi dăruiesc pe cea
Scrisă de mână plină de lacrimi
Şi scris tremurat în noapte
Aş vrea să îţi mulţumesc că mai ajutat
Să scriu, să iubesc, să...
Să te am gând mereu pe unde merg,
Dar uită ce am scris, că tot ce a fost între noi
S-a terminat şi nu mai suntem noi doi,
"Da' destul despre tine văd că vine cineva, poate, mă i-a la vorbă, un sărut, poate-o cafea, poate-o noapte nedormită...Ea e o viitoare tu..."

sâmbătă, iunie 25

Avocatul meu m-a pus sa schimb numele poezie ca sa nu fiu dat in judecata...

"Salut sunt Norbi...Salut habar nu ai cum mă simt acum"

Salut, mă pun la masă şi ascult
Fiecare persoana ce are de spus
Îmi aprind o tigară şi prin fum dau şi un răspuns
Te ascult doar cu o ureche ce ai de spus

Mă ridic de la masă şi mă scuz
Că mă simt în plus şi nu am nimic de spus,
Decât:

"Ştii ce, mai bine uită ce am scris despre tine, despre noi
Noaptea nu mai pot să adorm
Stelele mă ţin de vorbă şi nu mă lasa să adorm
Şi stau şi ascult ce spun, fiecare cuvânt
Şi scriu tot ce imi vine în gând,
Dar ştii tot de tine parcă vreau să scriu
Dar parcă m-am săturat
Să fiu eu cel care umbă pe scandură
Şi tot eu cel care cade în apă,
Aşa că chiar dacă îmi eşti drogul preferat,
Pot să mă las de tine ca şi de "fosta mea prienetă" cafeau
Care deşi mă ajuta în dimineţile grele,
Când nu mai puteam de somn ce îmi era
Din cauza ta, pentru că îmi curgeai tot timpul prin minte,
Dar se pare că a avut loc o scurgere în "incintă"
Şi te-ai scurs încet, picur cu picur.
Aşa că mă ridic şi plec,
Chiar dacă ştiu că nu am să pot trăii fără tine
Îţi spun că există şi altele,
Şi chiar îmi doresc să nu fie ca şi tine,
Deşi până acum tot de "tine" am găsit
Aştept cu nerăbdare persoana aceea
Dar până atunci mă culc pe tâmpla stângă
Şi mai scrug câte-o lacrimă de pe geană..."

Mai trag o gura de aer şi un fum din ţigără
Şi îţi mai spun, atât:

"Când singură ai să fii
Să te gândeşti la mine
Şi vei ştii cum m-am simţit
Că ma durut
Şi te-am iubit ca un prost."

Şi cu asta am încheiat
Te-am pupat şi am plecat
Şi tu ai stat şi mai plâns
În inapoi nu m-am uitat.

~Glonte pentru singuratate~

miercuri, iunie 15

True...

"I realize I have nicked you and hurt you with my words, and I apologize and hope you can forgive me. I'm also making a commitment to you to control my tongue in the future."

Scriu iar...

Publicul care ma vegheaza
E plin de oameni tristi
Pierduti prin lume,
Ei se gasesc in randurile mele
Demostrand ca ei nu sunt perfecti.

Oamenii fericiti care citesc
Fac pe durii si nebunii
Ca ei cica nu sunt asa
Ei sunt perfecti,
Ei sunt zmei si pot zbura
Si cand se intampla sa cada
Se lovesc si-i doare capu
Si-si dau seama
Ca nimeni nu poate fi perfect
Si se fac ca au inteles
Da defapt nu au inteles
Si iar se bat piept ca:
"Sunt perfect, sunt zmeu si pot zbura!"

Asa ca fi ce poti sa fi
Nu te da ceea ce nu poti sa fi
Nu puteti si veti putea sa fiti
Niste perfecti, zmei si nici sa zburati!

duminică, mai 29

Ceva mai diferit...

~Stau la birou, în faţa mea se afla o foaie şi-un pix
Mai la stânga o tigară ce mă îndeamnă să-o fumez
Căştile îmi alină urechile cu un dulce cânt al unei poezii~

Şi stau şi mă gândesc că viaţa te duce departe
Aşa că ia viaţa-n piept şi şi lasă inima să bată
Pentru că cine ştie când n-o să mai poată bată
O să pleci şi nu o să mai poţi venii înapoi niciodată, vei fi departe...
O stau şi o să mă gândesc dăcă o să-mi aduc aminte de tot
Dar procentul de 60 la sută care îl am, devine deloc
Şi măcar atât să las în urma mea
O pată de cerneală pe o hartie albă, simplă.

Şi deşi nu voi pleca cu cineva de mână, ştiu că cineva acolo sus mă aşteaptă,
Dumnezeu mă iubeşte şi nu mă alungă, iar eu voi merge pe mâna Lui
Voi merge încet şi voi sta la rând să intru,
Voi sta cu spatele la Iad şi-voi plânge pe cei care vor intra
În "lumea" roşie aprinsă fără sfâşit.

Iar cât timp voi mai avea de sta pe acest pământ necurat
Şi tot ce am în cap am să aştern pe un asfalt
O pătat de cerneala şi de-o lacrimă de-amea care mi-a mai rămas...

~Viaţa mi-o traiesc cum vreau/Şi-mi place aşa cum e ea/O iubesc şi nu vreau să-o risipesc/Pe lucruri simple pe care alţi şi le doresc/ Vreau să iubesc, să fiu iubit/ Să plâng, să râd, să fumez/ Să simt că trăiesc.~

vineri, aprilie 1

Stay...

Wish you were beside me
I need you again
I've made a big mistake
I take all the blame on me
Hope you understand the meaning of this song...


luni, martie 28

Let's All Unite Running Around...

As if we could trade, the worst for the best
And find an escape, from what we are
As if we could share some love
But tonight we're gonna,
Cross the country and share some love

Only the lights will race against us
Were the fireflies on the open road?
We will erase the make-up, escaping the break-up
And give a way to a brand new day

Have another drink and drive yourself home
I hope there's ice on the road
And the last think you forget to see
It's me...but don't...

So it's that what you call get-away?
Tell me what you got away with
'Cause you left the fairyt...
From the when you said friends, means friends with a chance?
Means friends with a chance?

The crash on runaway...

That was alright
But not my best
I guess I can be better
I could try again

This was random
And experimental
My little love is sentimental
And our little lies
Could not be anymore
And our things that we say
Could be a little clear like crystal

Well it's a bit bitter,
But I know I'm not getting through
To you, not anymore
And I know it hurts
But it's alright
You won't think of me tonight
And you won't wait for me there, anymore
'Cause I'll never go home.

*Death came from above!*

duminică, martie 27

Dar azi (stau în casă)...

Noaptea se lasă în camera ta
Mă duce departe către alt oraş
Lumina îmi înţeapă-ncet pielea, îmi ascunde tăcerea
Se strecoară sub ea.
Seara în cadă, apa se scurge de pe oceane
Încet spre un umăr ce refuză să ţină
Ziua de mâine ce aşteaptă să vină.

Noaptea se lasă pe strada ta
Şi mă cuprinde cu lumina din ea
Vara îţi zgârie fereastra cu flori
Dar eu sunt şi fum, sunt şi scrum, sunt şi nori
Deasupra ta.

Dar nu are rost să te mai aştepţi
Dar nu are rost să te mai întrebi
Dar numai are rost printre cearseafuri să te pierzi.

Ai mintea înceţoşată, nici nu mai ştii cine sunt
Iaţi privirea din pământ, si...

Te-ai gândi şi ai visa
Şi ţi-ai face şi loc prin toata zăpăceala asta
Să nu-ţi mai fie inima grea,
Neagră, pentru prima oara, s-o simţi mai uşoară.

Şi toate nopţile triste,
Pe care le-ai avut
Şi nu mai ştii ce să faci,
Nu mai poţi să te împaci
Nu mai ştii să te împarţi să îţi ajungă.

Cade, tot peste mine...
Cade, între rău şi bine...
Ai încetat să mă crezi,
Stai pe un nor şi aştepţi să vezi
Cum soarele apune,
În lumea întoarsă pe dos.

Acest sfârşit de săptămână, nu ne prinde împreună
Oare vorbesc eu mult prea mult?
Un singur lucru vreau să-ţi spun
Voi încerca să fiu mai bun
Într-un final să reuşesc,
Să îţi dovedesc, cine sunt cu adevărat...

vineri, martie 25

Hard to say I'm sorry...

You'll be the one...

*You're the only one I ever believed in
The answer that could never be found
Now I'm banging on the door of an angel
The end of fear is where we begin*

I wait, wanting this world
To let me in
And you stand there
A bright star in the sky
You smile hiding behind
A face given by God

I wish
Wishing for you to find you way
And I'll hold on for all you need
That's all I need to say
I'll take my chances while
You take your time with
The moment to decide to let love in
But I can't control your soul
You need to let me know
You leaving or you gonna stay

You're the only one I ever believed in
The answer that could never be found
The moment you decided to let love in
I'll banging on the door of an angel
The end of fear will be now
The moment you decided to let my love in.

I want to break free from this chains...

*You got me there, somewhere
We fade the breakdown
When it come to your intentions to me
In the things we never thought we could be*


I'm the one who broke you
I want to fix you
I'm not the one you should fear
I never hurt you
I never thought I lost you somewhere
But you were never gone

And I want to get free
From this chains
So talk to me
I can fear you falling
And I won't expect to be
All that you need


I am no solution
To this song
And I wasn't think to forget you
If you ever thought I was
No, not me.

I know you're out there
I know you're out there
I can hear your breathing
I know you're out there
I know you're out there
I can hear your footsteps
I know you're out there
I know you're out there
Your not gone.

I just want you...

*And I’d give up forever to touch you
'cause I know that you feel me somehow
You’re the closest to heaven that i’ll ever be
And I don’t want to go home right now*


I don't want the world to see me
'cause I don't think I'm ready to give in
When everything it seams to be broken
I want to stand up and fix it up

I don't want to fight the tears
Or the moment of truth in your eyes
When everything feels like the movies
Yeah I would bleed just to know you're alive

And i don't want the world to see me
'cause I don't thing that they'd understand
When everything's made to be broken
I just want to make them understand
And i just want you to know who I am

And all I can taste is this moment
And all I can see is your eyes
'cause sooner or later we'll be again
And I don't want to give it away

And i don't want the world to see me
'cause I don't thing that they'd understand
When everything's made to be broken
I just want to make them understand
And i just want you to know who I am

I just want you to know who I am
I just want you to know who I am
I just want you to know who I am...

Aceeaşi ochi...


[Versurile vorbesc de la sine]
Deşi nu conţine cuvantul albastru, dar măcar este adevărată.

sâmbătă, februarie 26

Look's like new start...

~"When I was a child, I spoke as a child, I understood as a child, I thought as a child, but when I became a man, I put away childish things." - It's Corinthians one, chapter thirteen verse eleven.~
~"Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc." - Corinteni 1, capitolul 13 veresetul 11.~
~~Meditate on this verse!~~~~Meditează asupra acestui verset!~~


Un milion de lacrimi
Un milion de coduri
1:15
Nici un loc unde să mergi
Arăţi cu degetul
Spre lună
Se pare că ploaia
Va vemi curând
Am să scot la capăt
Cele mai rele temeri
Cred în
Eroi ca şi copii
Dar nu vreau să merg
În acel sens
Să predau speranţa,
Din nou
Nu vreau să merg
În acel sens
Predând speranţa,
Şi credinţa
Din nou.

Sângele tău, focul tău
Sărutul tău de noapte bună
Ale tale vorbe, şi atingeri
Ce ar putea fi ale mele
Simt acesată iubire
Ar putea străbate nisipul
Vreau să mă simt
În acel sens.

Focul ar putea persista
Şi dispărea
Umbrele fug
De ieri
Ca toată lumea
Şi toate
Ce au fost amintiri
Şi atunci apare

Sângele tău, focul tău
Sărutul tău de noapte bună
Ale tale vorbe, şi atingeri
Ce ar putea fi ale mele
Simt această iubire
Ar putea străbate nisipul
Vreau să mă simt
În acel sens.

Oh, nu mă face
Să mă simt în acel sens
Oh, vreau să mă simt
În acel sens
Oh, eu trec prin
Aceşti pereţi de oţel
Împinzând acel perete
Pentru ceva real
Eu cad de departe
Şi încă repede
Trezeşte-te, Trezeşte-te
Trezeşte-te, Trezeşte-te
Toată lumea şi toate
Toată lumea
Şi toate.

luni, ianuarie 24

Unknow dream...

It was the last day together
We just sat there
Never thought I'd make such a big mistake
Throw my life away

I've gone days without food
I've went weeks without sleep
Thinkin' about this
I've got dreams I can't keep
I've got wounds that won't heal
It's all our fault

I'd go years without tears
In a life with no fear
A life without you
Now I'm breaking my back as
I cover my tracks
My skin is paper thin once again

We get through this
Feeling it, keeping it, holdin' it in
We have to go through this
Over and over again

My Unknow dream
Wasn't ever to lie, steal and cheat
He won't leave her for this
What's the point?
I wish they would die

My Unknow dream
Wasn't so real
But i can't remember it
Why? Why?

This was not a dream (not dream)
This was all for real (all real)
This was not a dream (not dream)
This was all for real (all real)

*Just because you cannot remember your dreams does not mean that it's not a dream.*

marți, ianuarie 11

Lasă-mă înăuntru...

Mă holbez la fereastra mea
Mă simt neinspirat
Caut cu greutate o speranţă, şi m-am simţit ca un disc
Care se învârte până nu mai poate,
Şi în cele din urmă se rupe
Dar ştiu că va fi mai bine ...
Ştiu că vom găsi un loc unde putem fi împreună

Lasă-mă la tine...
Lasă-mă la tine...
Pentru că eu ştiu că, eu ştiu că
Această viaţă are spaţiu pentru amandoi
Lasă-mă la tine...
Cea mai bună parte din a mă trezii este
Să stiu că tu te gândeşti la mine
Şi telefonul meu se odihneşte pe perna mea
Aşteptând ca tu să ajungi la dreapta mea
Şi de a mă atinge cu al tău zâmbet
Zâmbet...Zâmbet...
Chiar dacă suntem la mile şi mile şi mile distanţă...
Ştiu că ai să mă faci să mă simt bine

Lasă-mă la tine...
Lasă-mă la tine...
Pentru că eu ştiu că, eu ştiu că
Această viaţă are spaţiu pentru amandoi
Lasă-mă înăuntru...
Sunt bărbatul care nu are nevoie
De cineva care să mă facă un întreg
Dar ochii tăi sunt ca nişte faruri în sufletul meu
Ei văd ceea ce nu văd şi nu văd chiar nimic
Doar pe tine!

Lasă-mă la tine...
Lasă-mă la tine...
Pentru că eu ştiu că, eu ştiu că
Această viaţă are spaţiu pentru amandoi
Lasă-mă la tine...
Lasă-mă la tine...
Pentru că eu ştiu că, eu ştiu că
Această viaţă are spaţiu pentru amandoi
Lasă-mă la tine...
Lasă-mă la tine...