Şoapte spuse cu voce tare...

Leagă-ma cu cearceafuri, şi atârnama de copacul tău
Voi sta aici toată noaptea, nici nu contează
Atâta timp cât pot vedea, în camera şi să simt
Ca şi cum aş fi în viaţa ta, am să te urmăresc intotdeauna.

Nu mă tăia jos încă, voi face lucrurile cum trebuie înapoi
Nu îţi închide ochii asupra mea
Nu am să-mi revin din asta
Nu am să mai cred în asta, niciodată
Şi nu voi putea niciodata să dau înapoi
La cum am fost înaite de a începe.

Ce se întâmplă cu noi toţi?
Am adormit prin ele?
Lovindu-ne de pământ,
Este prea greu să înghiţim când
Hotărârile lor sunt concentrate
Pe totul ce ei cunosc

Declinele tale
Ele mă sugrumă
Nu îmi pot explica, deloc
Şi tot ce vor,
Şi tot ce au nevoie,
De toate nu vreau să am nevoie

Pereţi încep să respire
Mintea îmi este bulversată
Cel mai bine este să mă laşi în pace.

Am să devin o stea căzătoare,
Dar măcar am să cad singur
Cică, ai găsit chestii care nu le ştiai
Mă uit la tine cu un dispreţ mare.

De fiecare dată noi minţim trezi
După fiecare lovitură primită
Fiecare sentiment care îl primesc,
Dar nu ţi-am dus doru încă

Am început să urăsc totul la tine,
Totul ce cândva iubeam la tine
De ce te iubesc?
Că defapt nu te iubesc!