Scriu iar...

Publicul care ma vegheaza
E plin de oameni tristi
Pierduti prin lume,
Ei se gasesc in randurile mele
Demostrand ca ei nu sunt perfecti.

Oamenii fericiti care citesc
Fac pe durii si nebunii
Ca ei cica nu sunt asa
Ei sunt perfecti,
Ei sunt zmei si pot zbura
Si cand se intampla sa cada
Se lovesc si-i doare capu
Si-si dau seama
Ca nimeni nu poate fi perfect
Si se fac ca au inteles
Da defapt nu au inteles
Si iar se bat piept ca:
"Sunt perfect, sunt zmeu si pot zbura!"

Asa ca fi ce poti sa fi
Nu te da ceea ce nu poti sa fi
Nu puteti si veti putea sa fiti
Niste perfecti, zmei si nici sa zburati!