Începe cu un simplu vorbit,
Cunoscând despre fiecare,
Aflând despre viaţa fiecăruia.
Am aflat că ea este genu de persoană,
Care cu buzele închise,
Nu a sărutat şi a spus,
Acele "excursii" din vară,
Care nu au mers bine.
Eram împreună în secret,
Părinţi ocupaţi cu treburi în casă,
Ea mă tragea deoparte şi mă săruta,
Era bine, era în germană.
Ne simţeam bine împreună,
Nu ne păsa de situaţia financiară,
Nu ne păsa de cei din jur,
Eram doar noi doi şi culorile din jur.
Ziua era bine, împreună la plimbare,
Seara şi mai bine, o priveam dormind,
Eram iubirea ei cea mai mare,
Nu o vedeam niciodată plângând.
Timpul trecea, vara era frumoasă,
Nu ne păsa de timp, viaţa era frumoasă.
Partea rea era, că ea trebuia să plece,
Acasă la ea, în Germania rece,
Sărutul şi cuvintele de dor curgeau,
Iar noi îmbrăţişaţi şi nori plângeau,
Ultimul sărut mi-a furat respiraţia,
De pe buzele mele.
Dar totul în staţie s-a terminat,
Genericul final a apărut,
Lumina soarelui a apărut,
Visul s-a terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu