Un nou început în Boston 4...

Partea 3


Azi mi-am propus să fac o vizită unui psiholog, pentru că simţeam nevoia să vorbesc cu cineva despre viaţa mea. Nu vroiam să mă duc la cel mai scump sau cel mai ieftin psiholog, aveam nevoie de un pshiolog care să mă ajute în legătură cu problemele mele psihice. Aşa că mă urc în maşină şi o iau spre periferia oraşului, dar periferia respectivă parcă era centrul oraşului. Căsuţe mici într-un stil foarte draguţ. Ajung la casa unui psiholog din acel cartier şi bat la uşă. Îmi deschide un domn.

-Bună ziua.
-Bună, intră!
-Mulţumesc.

Mă invită înăuntru şi mă conduce în birou la el.

-Ocupă loc pe canapea.
-Sunt ceva reguli?
-Ce reguli să fie?
-În domeniul psihologiei? Pun eu întrebări sau pune psihologul?
-Clientul alege.
-A, ok.
-Dar clientul nu are dreptate!
-Adică?
-E o glumă de psihologi.
-Hai să începem. Pentru început, hai să ne prezentăm.
-Ok. Mă numesc N.B. . M-am mutat din New York aici în urmă cu câteva zile. Sunt artist.
-De ce te-ai mutat?
-Pentru că aveam nevoie să scap de aglomeraţie şi nervii din trafic.
-Ce fel de artist?
-Cânt într-o trupă...Adică cântam într-o trupă acuma cânt solo.
-Ce s-a întâmplat?
-Bine am minţit în legătură cu mutarea. Defapt vroiam să scap de aşa zişi cei mai buni prieteni şi de fosta prietenă.
-Şi de ce nu ai zis din prima?
-Nu ştiu cum te-ai...v-aţi simţi dacă vă făceau ce mi-au făcut mie!
-Hai să ne tutui. Şi nu ştiu cum m-aş fi simţit, asta depinde ce ţi-au făcut. Povesteşte-mi!
-Ok. Vrianta scurtă îi că m-au minţit şi m-au înselat, varianta lungă e mult de zis.
-Hai să auzim varianta lungă, nu este nici o grabă.

~Povestirea~
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
~Povestirea~

-Şi cum te face să te simţi?
-Înşelat, minţit şi batjocorit.
-Şi cum vrei să scapi de sentimentele astea?
-Poi de asta am venit la tine.
-Dar aşa după tine, cum ai vrea?
-Eu ce am crezut că o să fie bine, am făcut.
-Şi acel lucru care este?
-M-am mutat, am încercat să îmi reiau viaţa de la început.
-Şi ai reuşit?
-Nu!
-De ce crezi asta?
-Pentru că dacă aş fi reuşit nu m-aş fi aflat aici pe canapeaua ta.
-Adevărat. Uite pentru următoarea întâlnire ai ca "temă" să găseşti alte metode de înlătura aceste sentimente.
-Bine.
-Te aştept.Salut.
-Salut.

Nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timp, e deja seară. Se pare că trebuie să o iau spre casă, drumul care trebuia să îl fac rămâne pe mâine.

*To be continued! :)* *Sper că vă place.*