Un nou început în Boston 5...

Partea 4

Seara trecută, pshiologul respectiv m-a pus pe gânduri şi chiar nu am nici cea mai mică idee cum să scap de aceste sentimente. Mă trezesc dimineaţa cu scopul de a găsii un remediu pentru această "boală", dar pentru început mă duc la un mic local din oraş. Mă pun la masă şi nu ştiu ce să comand. Vine o chelneriţă şi mă întreabă:
-Bună. Cu ce să te servesc?
-Bună...

Şi rămân un minut şi mă uit la ea. Mă holb la ea ca şi un copil care în dimineaţa de crăciun găseste cadourile sub brad şi abia aşteapta să le desfacă.

-Scuză-mă, pot să îţi aduc ceva?
-Aa...nu m-am hotărât încă.
-Bine am să revin puţin mai târziu.

I-au meniul şi stau şi citesc ce pot să îmi ofere azi acest local. Eu aş dori ceva, dar cam nimeni nu poate să îmi ofere acel lucru. Un barbat se ridică de la masa alăturată şi vine şi-mi spune:

-Aşa-i că-i un înger?
-Ăă...cine?
-Chelneriţa.
-Ăă...da cu siguranţă.
-Scuză-mă, am uitat să mă prezint. Mă numesc Mihai.
-Salut, mă numesc N.B., îmi pare bine.
-Şi mie.
-Am văzut că nu prea ştii ce să comanzi, pot să îţi recomand ceva?
-Da sigur.
-Omletă cu şuncă şi un ceai.
-De ce nu cafea?
-Eu nu beau cafea de vreo 3-4 săptâmâni şi ţi-aş recomanda să faci şi tu la fel.
-Dar de ce?
-Am avut mici probleme din cauza cafelei şi m-am gândit să nu devină ceva mai grav.
-Mersi am să ţin minte asta.

După un timp vine chelneriţa înapoi pentru am lua comanda:

-Bună, te-ai hotărât...Aa bună Mihai nu te-am observat. Cu ce să vă servesc?
-Bună Daniela. Tocmai îi recomandam ce să comande.
-Şi ce să vă aduc?
-O porţie de omletă cu şuncă şi un ceai de fructe de pădure.
-Hai să fie două.
-Ok. Am să vi le aduc imediat.

Chelneriţa se duce să dea comanda bucătarului. Iar eu cu Mihai stăm în continuare la poveşti.

-O cunoşti pe chelneriţă?
-Da am cunoscut-o prin intermediul unui prieten, asa cum ai făcut acuma.
-*Rad* Da?!
-Da, da.

Şi stam în poveşti uitam cum timpul zbura pe lângă noi. Din când în când mai trag cu ochii la chelneriţa care ne serve. Ea mă vedea că o privesc şi-mi zâmbea. După un timp am trecut de la omleta cu şuncă şi ceai, am trecut la bere cu multe pachete de ţigări. din 10 în 10 minute mai venea şi Daniela să schimbe scrumiera, şi se mira cât fumam şi cât am baut şi cât mai puteam. Seara cu pistruii ei ne prindeau la masă, cu multe beri pe masă. Era timpul să plecăm. Mă ridic de la masă, dar parcă picoarele ma lasă. Mă ridic încet şi mă prind de cap, şi ameţesc, văzând stele verzi. Un sigur lucru e plăcut, mă duc singur cu căştile în urechi, cu o piesă care reprezintă starea de spirit. Mă hotărăsc cu Mihai să ne mai întâlnim şi mâine să mai povestim, începeam să ne înţelegeam bine şi vroiam să aflu mai multe despre Daniela. Aşa că ziua următoare îmi propun să-l întreb pe Mihai mai multe despre Daniela. Dar până mâine mă vizitează stafiile şi da sunt ale mele şi v-om sta de vorbă de una alta şi despre voi.

*To be continued! :)* *Sper că vă place.*