Eu nu pot să scriu un final fericit...

~Şi te vede(vedea) frumoasă, deşi tu nu îl vezi...~

Şi sunt proşti ce nu mă cred
Că n-am să te iubesc
Şi n-am să mai cred nici-o curvă
Pe care-ontâlnesc şi n-am să îmi arăt sentimentul
Şi am să fiu un porc cum n-am mai fost niciodată
Şi am să mă îmbat cu vise cum n-am mai făcut-o vreodată
Toate foile scrise vreodată am să le fumez,
Într-un vis legal ş i am să am ochii verzi
Ca a uni demon nebun uitat demult
Într-o lume fără colorit
Am să fiu un nestemat, un blestemat
Rămas îngândurat şi voaior
Şi gând parcă vrea să mă ducă într-un loc citadin, îndepărtat
Şi mă auzi urlând: "Unde vrei să mă duci? Unde vrei să mă duci!?"

M-am visat într-un film fară colorit parcă
Şi stăteam ca un pumn de beton
Şi mă uitam la voi şi tăceam ca un personaj colaj din curaj,
Tăceam şi nu aveam curaj să spun:
"Sunt sătul băi să tac, lasă-mă să înjur!"

Acum câţiva ani cineva m-a înzestrat cu talentul bolnav de-a povesti
Îmi ţin paşii copile ce-i împart cu stăini plimbaţi prin mine
Ea m-a învăţat riscurile merseriei de minciuni
Nesimţit, nu pot să scriu, oricât i-aş chinuia, un final fericit
Să fiu, să fii...

~Bună, şti, eu te văd mai mereu pe aici, iau acelaşi metrou zi de zi şi, mă chinui de ceva timp să-ţi spun că, îmi place de tine, îmi placi mult domnişoară, aşa cum mă vezi şi cum te văd şi, aş vrea să ieşim odată.~

~Bună, şti, te vedeam mai mereu pe aici, luai acelaşi metro zi de zi, mă abţin de ceva timp să îţi spun că, îmi place de...îmi plăceai mult domnişoară, aşa cum te văd şi cum nu mă vezi, aş vrea să nu...~