August > Septembrie...

Şi încă o lună trece ca şi o ţigară care se fumează singură
Şi mă târăsc în bucătărie, trag cearceaful după mine
Pun apă la fiert şi-mi fac o ciocolată caldă
Stau şi beau ciocolata caldă şi parcă mai simt pe cerul gurii ultimul fum
Din ţigara, trasă aseară şi pe loc mă trezesc şi-mi zic
Nimic nu-i mai bun decât o tigară şi o cafea pe burta goală
Şi-mi aduc aminte că aceea cafea care mă trezea
Ce-mi duce dorul că n-am sorbit-o demult
Mă pun şi mă gândesc...
"Azi ce zi e?"

1 Septembrie...
Şi observ ce repede a trecut aceea lună,
Care o aşteptam de mult,
Dar în zadar, parcă nu mai vreau să fi fost
Şi-mi zic: "Parcă lumea a murit şi n-ai ce-i face nu se naşte alta"
Cu sufletul mort, închis în mine
Te găsesc pe tine prin minte
Şi-mi vine să te-njur şi să te trântesc de pământ,
Iar apoi să te ridic în palmă, ca pe un nisp purtat
De vânt, în noapte, pe mare
Şi-mi vine să strig de durere "Auu-August"
Luna asta devine stresantă şi mă enervează
Chiar şi soare îşi schimbă faţa
Singurul lucru care mă face să mă calmez şi să zâmbesc
Este ciocolata calda, care devine rece
Şi ţigara care ajunge aproape de filtru
Şi-mi arde buza uscată din fiecare dimineaţă.

Uite vine şi Septembrie grăbit să aducă
Frunzele ruginte şi arse de soare
Cu lacrimi plânse de nori
Că şi vara ne părăseşte,
Dar ea zice cică se întoarce anul viitor
Şi cică ne lasă un soare care zâmbeşte,
Dar zâmbetul lui fals, încât se văd şi dinţii
Trag din nou din ţigară şi-mi tremură şi dinţii
Şi mă ridic din picioare şi mă rostesc la soare
Cu ţigara-n colţul guri
Îmi vine să îl iau de-o rază şi să-l arung în zare
Şi să-i strig în gura mare
În care lună vei zâmbi cu adevărat
Fără falsuri, fără dinţi, fără amăgeli
Şi n-aştept răspuns şi mă-ntorc în al meu loc
Îmi mai aprind o tigară şi mai sorb din ciocolată
Ttuşesc, de la aerul murdar, de plumb
Şi îmi imaginez oraşul asta grii şi trist
Ca şi în poezia lui Bacovia, "Plumb".

Zic: "O tu, Septembrie te aştept şi n-am să fug de tine,
Am să aştept de la tine să nu mă dezamăgeşti
Să fi blândă cu mine, pentru că n-am să rezist
Să mă abandonezi şi tu!"
Şi mă-ndrept spre duş şi las să curgă apa rece
Mă udă şi mă spală de pacat.

Mă duc la dulapul meu vechi şi decojit ca un măr
Şi-mi iau haina şi mă-ndrept spre ieşire,
Dar uit acel lucru ce mă face să mă simt în altă parte,
Muzica din căşti şi creionul cu o foaie, gălbuie.

~Ce a fost în capul meu când am scris asta, te întrebi?...Nici eu nu ştiu.~