Din umbră...

Te voi privii din umbră,
Aşa cum nu am făcut-o încă
Sau poate am făcut-o şi nu mi-am dat seama,
Din umbra nu-ţi vei da seama,
Că te privesc şi îţi voi mima că te iubesc,
Că voi face un gest, poate mai prostesc.

Am să visez până când voi rămâne fără ele,
Dar întotdeauna voi fi pierdut prin ele,
Mă voi crede într-un paradis,
Care este greu de atins,
Chiar dacă trecutu-i zâriat,
Pe piele cu un ac, tot nu am uitat,
Nimic din ce am făcut,
Poate nu a fost deajuns ce am făcut,
Dar, hei, m-am străduit măcar,
Nu am încetat să sper,
Nu m-am plâns, măcar,
Tot am putut să sper,
Că acel ceva cel doresc
Va fi al meu, chiar dacă nu definitiv
Era visul meu, iar visul îl am definitiv.

Chiar dacă, nu prea mulţi mă fac fericit,
Chiar dacă, totul ce văd este în alb-negru,
Tot am să îmi caut printre voi,
Doar culori,
Nu am nevoie să mă faceţi fericit,
Nu vreau să vă văd îmbrăcaţi în negru,
Tot o să mă aflu printre voi,
Tot o să văd culori.

Nu mai poţi schimba ce am făcut
Sunt ore, sunt zile şi sunt luni
Prin care ai trecut fără să-ţi aminteşti
Nimc important, poate un sărut
Un mic amănunt, dar te-ai săturat,
Să nu vezi nimic din ce am făcut.

*Cât mi-aş dorii să dau timpul înapoi,
Ce să fac dacă`am fost prost,
Nu mai pot schimba ce a fost!*