Nu te cunosc, dar te plac...

*Hai amor cu mine iară pe aleile de ieri, care-ncep din ochii ei până-n pragul de condei. Hai strânge-mă de umeri şi tragemă-n poveşti de litoral draga mea unde nu ştiu cine esti...*

Număram...1, 2, 3, 4 ... număr stele în noapte
Foaie scrisă plină de scum de ţigară-n noapte
Iubesc munţi verzi, stele verzi
Iubesc ce nu am şi stările de verzi
Trăiesc să mă pierd, printre nebuni ce se iubesc
Iubesc să nu am nimic ce să iubesc
Iubesc să vorbesc fără sens,
Să arăt că nu am sens de mers
Mă bag în sticla ce o scurg
Şi mă arunc în mare şi aştept să mă găseşti.

~-Nu vă supăraţi, ăă.../-Eu nu mă supăr niciodată/-Mai e mult până la capăt?/-Mai e puţin.../-Mulţumesc frumos./-Cu plăcere, nu face nimic.~

Pun mâna pe cuvinte, dar mie frică să le rostesc
Te privesc şi parcă cuvintele se pierd fără să le rostesc
Ţin în mână nisipul ud şi sărat
Privesc în gol beat şi spart
Şi te am gând şi nu te cunosc,
Şi nu te cunosc, dar tot te plac.

~Te simt/Te simt/ Te simt~

Un nou început în Boston 5...

Partea 4

Seara trecută, pshiologul respectiv m-a pus pe gânduri şi chiar nu am nici cea mai mică idee cum să scap de aceste sentimente. Mă trezesc dimineaţa cu scopul de a găsii un remediu pentru această "boală", dar pentru început mă duc la un mic local din oraş. Mă pun la masă şi nu ştiu ce să comand. Vine o chelneriţă şi mă întreabă:
-Bună. Cu ce să te servesc?
-Bună...

Şi rămân un minut şi mă uit la ea. Mă holb la ea ca şi un copil care în dimineaţa de crăciun găseste cadourile sub brad şi abia aşteapta să le desfacă.

-Scuză-mă, pot să îţi aduc ceva?
-Aa...nu m-am hotărât încă.
-Bine am să revin puţin mai târziu.

I-au meniul şi stau şi citesc ce pot să îmi ofere azi acest local. Eu aş dori ceva, dar cam nimeni nu poate să îmi ofere acel lucru. Un barbat se ridică de la masa alăturată şi vine şi-mi spune:

-Aşa-i că-i un înger?
-Ăă...cine?
-Chelneriţa.
-Ăă...da cu siguranţă.
-Scuză-mă, am uitat să mă prezint. Mă numesc Mihai.
-Salut, mă numesc N.B., îmi pare bine.
-Şi mie.
-Am văzut că nu prea ştii ce să comanzi, pot să îţi recomand ceva?
-Da sigur.
-Omletă cu şuncă şi un ceai.
-De ce nu cafea?
-Eu nu beau cafea de vreo 3-4 săptâmâni şi ţi-aş recomanda să faci şi tu la fel.
-Dar de ce?
-Am avut mici probleme din cauza cafelei şi m-am gândit să nu devină ceva mai grav.
-Mersi am să ţin minte asta.

După un timp vine chelneriţa înapoi pentru am lua comanda:

-Bună, te-ai hotărât...Aa bună Mihai nu te-am observat. Cu ce să vă servesc?
-Bună Daniela. Tocmai îi recomandam ce să comande.
-Şi ce să vă aduc?
-O porţie de omletă cu şuncă şi un ceai de fructe de pădure.
-Hai să fie două.
-Ok. Am să vi le aduc imediat.

Chelneriţa se duce să dea comanda bucătarului. Iar eu cu Mihai stăm în continuare la poveşti.

-O cunoşti pe chelneriţă?
-Da am cunoscut-o prin intermediul unui prieten, asa cum ai făcut acuma.
-*Rad* Da?!
-Da, da.

Şi stam în poveşti uitam cum timpul zbura pe lângă noi. Din când în când mai trag cu ochii la chelneriţa care ne serve. Ea mă vedea că o privesc şi-mi zâmbea. După un timp am trecut de la omleta cu şuncă şi ceai, am trecut la bere cu multe pachete de ţigări. din 10 în 10 minute mai venea şi Daniela să schimbe scrumiera, şi se mira cât fumam şi cât am baut şi cât mai puteam. Seara cu pistruii ei ne prindeau la masă, cu multe beri pe masă. Era timpul să plecăm. Mă ridic de la masă, dar parcă picoarele ma lasă. Mă ridic încet şi mă prind de cap, şi ameţesc, văzând stele verzi. Un sigur lucru e plăcut, mă duc singur cu căştile în urechi, cu o piesă care reprezintă starea de spirit. Mă hotărăsc cu Mihai să ne mai întâlnim şi mâine să mai povestim, începeam să ne înţelegeam bine şi vroiam să aflu mai multe despre Daniela. Aşa că ziua următoare îmi propun să-l întreb pe Mihai mai multe despre Daniela. Dar până mâine mă vizitează stafiile şi da sunt ale mele şi v-om sta de vorbă de una alta şi despre voi.

*To be continued! :)* *Sper că vă place.*

Uită ce am scris...

"Dragă şi scumpă domnişoară," aşa am început
Prima scrisoare sau prima poezie despre
Cum te-am cunoscut şi cât de mult mi-ai plăcut
Şi cum stăteam la rând, ca la un magazin să apucă să primesc ceva:
Un sărut, un zâmbet sau cam aşa ceva
"După un timp am descoperit că îmi placi tot mai mult,
dar am văzut că cineva mi-a luat-o înaite..."
Am renunţat la gândul de împreună.
Într-o seară s-a întâmplat un lucru ce ma aprins
"Era 9 şi ceva, te ţineam în braţe priveam pe cer
Cum stele explodează luminându-ne,
Ţin minte şi acum când ţi-am furat primul sărut..."
Îl mai simt şi acum părcă în mai port cu mine pretutindeni,
Parcă şi acum când scriu, când merg pe stradă
Mă ţi de mână şi-mi zâmbeşti şi-mi zici că mă iubeşti
"Îmi place cum îmi zâmbeşti, cum îmi vorbeşti, cum te comporţi
Când îmi zici că mă iubeşti,
Când te privesc în ochi şi îndrăzneşti să mă priveşti înapoi
Mă pierd în ochii tăi... în care văd marea,
Singura cu ochii că şi marea pe care am iubit-o
Şi te iubesc pe zi ce trece mai mult."
Mă pierd prin minte aşa câteodată
Şi-i apar momentele trecute şi iubite
Şi visele mai bântuie din când în când
Te mai găsesc prin ele şi mă doare
Pieptul, ca şi cum mi-ai strânge coastele.

Aşa că dragă domnişoară uită ce am scris
(CE ai scris mă?)
Aşa că dragă domnişoară uită ce am scris
(CE ai scris mă?)
Şi mă semnez Norby şi îţi ţi-o dăruiesc
Scris pe o foaie trasă la împrimată
De ruşine să nu ţi dăruiesc pe cea
Scrisă de mână plină de lacrimi
Şi scris tremurat în noapte
Aş vrea să îţi mulţumesc că mai ajutat
Să scriu, să iubesc, să...
Să te am gând mereu pe unde merg,
Dar uită ce am scris, că tot ce a fost între noi
S-a terminat şi nu mai suntem noi doi,
"Da' destul despre tine văd că vine cineva, poate, mă i-a la vorbă, un sărut, poate-o cafea, poate-o noapte nedormită...Ea e o viitoare tu..."

Avocatul meu m-a pus sa schimb numele poezie ca sa nu fiu dat in judecata...

"Salut sunt Norbi...Salut habar nu ai cum mă simt acum"

Salut, mă pun la masă şi ascult
Fiecare persoana ce are de spus
Îmi aprind o tigară şi prin fum dau şi un răspuns
Te ascult doar cu o ureche ce ai de spus

Mă ridic de la masă şi mă scuz
Că mă simt în plus şi nu am nimic de spus,
Decât:

"Ştii ce, mai bine uită ce am scris despre tine, despre noi
Noaptea nu mai pot să adorm
Stelele mă ţin de vorbă şi nu mă lasa să adorm
Şi stau şi ascult ce spun, fiecare cuvânt
Şi scriu tot ce imi vine în gând,
Dar ştii tot de tine parcă vreau să scriu
Dar parcă m-am săturat
Să fiu eu cel care umbă pe scandură
Şi tot eu cel care cade în apă,
Aşa că chiar dacă îmi eşti drogul preferat,
Pot să mă las de tine ca şi de "fosta mea prienetă" cafeau
Care deşi mă ajuta în dimineţile grele,
Când nu mai puteam de somn ce îmi era
Din cauza ta, pentru că îmi curgeai tot timpul prin minte,
Dar se pare că a avut loc o scurgere în "incintă"
Şi te-ai scurs încet, picur cu picur.
Aşa că mă ridic şi plec,
Chiar dacă ştiu că nu am să pot trăii fără tine
Îţi spun că există şi altele,
Şi chiar îmi doresc să nu fie ca şi tine,
Deşi până acum tot de "tine" am găsit
Aştept cu nerăbdare persoana aceea
Dar până atunci mă culc pe tâmpla stângă
Şi mai scrug câte-o lacrimă de pe geană..."

Mai trag o gura de aer şi un fum din ţigără
Şi îţi mai spun, atât:

"Când singură ai să fii
Să te gândeşti la mine
Şi vei ştii cum m-am simţit
Că ma durut
Şi te-am iubit ca un prost."

Şi cu asta am încheiat
Te-am pupat şi am plecat
Şi tu ai stat şi mai plâns
În inapoi nu m-am uitat.

~Glonte pentru singuratate~

True...

"I realize I have nicked you and hurt you with my words, and I apologize and hope you can forgive me. I'm also making a commitment to you to control my tongue in the future."

Scriu iar...

Publicul care ma vegheaza
E plin de oameni tristi
Pierduti prin lume,
Ei se gasesc in randurile mele
Demostrand ca ei nu sunt perfecti.

Oamenii fericiti care citesc
Fac pe durii si nebunii
Ca ei cica nu sunt asa
Ei sunt perfecti,
Ei sunt zmei si pot zbura
Si cand se intampla sa cada
Se lovesc si-i doare capu
Si-si dau seama
Ca nimeni nu poate fi perfect
Si se fac ca au inteles
Da defapt nu au inteles
Si iar se bat piept ca:
"Sunt perfect, sunt zmeu si pot zbura!"

Asa ca fi ce poti sa fi
Nu te da ceea ce nu poti sa fi
Nu puteti si veti putea sa fiti
Niste perfecti, zmei si nici sa zburati!

Ceva mai diferit...

~Stau la birou, în faţa mea se afla o foaie şi-un pix
Mai la stânga o tigară ce mă îndeamnă să-o fumez
Căştile îmi alină urechile cu un dulce cânt al unei poezii~

Şi stau şi mă gândesc că viaţa te duce departe
Aşa că ia viaţa-n piept şi şi lasă inima să bată
Pentru că cine ştie când n-o să mai poată bată
O să pleci şi nu o să mai poţi venii înapoi niciodată, vei fi departe...
O stau şi o să mă gândesc dăcă o să-mi aduc aminte de tot
Dar procentul de 60 la sută care îl am, devine deloc
Şi măcar atât să las în urma mea
O pată de cerneală pe o hartie albă, simplă.

Şi deşi nu voi pleca cu cineva de mână, ştiu că cineva acolo sus mă aşteaptă,
Dumnezeu mă iubeşte şi nu mă alungă, iar eu voi merge pe mâna Lui
Voi merge încet şi voi sta la rând să intru,
Voi sta cu spatele la Iad şi-voi plânge pe cei care vor intra
În "lumea" roşie aprinsă fără sfâşit.

Iar cât timp voi mai avea de sta pe acest pământ necurat
Şi tot ce am în cap am să aştern pe un asfalt
O pătat de cerneala şi de-o lacrimă de-amea care mi-a mai rămas...

~Viaţa mi-o traiesc cum vreau/Şi-mi place aşa cum e ea/O iubesc şi nu vreau să-o risipesc/Pe lucruri simple pe care alţi şi le doresc/ Vreau să iubesc, să fiu iubit/ Să plâng, să râd, să fumez/ Să simt că trăiesc.~