Ca şi o ţigară care ajunge la filtru...

~Mă trezesc şi-o postez aici. Şi ai să zici: "Ce a fost în capul tău când ai scris asta, Norbi?" şi îţi răspund: "Citeşte şi ai să întelegi!"~

Zac pe pat acoperit până peste cap cu un cearceaf şi simt mirosul de cafea proaspătă facută. Un fum de tigară vine şi mă ia pe sus şi mă aruncă în bucătărie. La masă ghici cine e? Tu şi două cafele. Mă holb la tine ca la un lucru ne mai văzut şi nu-mi vine să cred că tu eşti, iar tu îmi zâmbeşti şi mai sorbi din cafea şi mai tragi din ţigară. Trag aer în piept şi mă înec cu fumul de ţigară, care apare ca din minune într-e buze. Te privesc şi îţi şoptesc: "Bună. Cum eşti? Unde sunt?", iar tu îmi zâmbeşti din nou şi mai sorbi din cafea şi mai fumezi. Mai beau din cafea şi fumez şi iar te întreb, dar ghici ce, acelaşi răspuns şi acelaşi schiţet îl primesc. Şi te ridici cu cafeaua şi ţigara-n mână şi ieşi pe balcon, îmbracată doar într-o lengerie şi sutien. Te uiţi spre soare şi zâmbeşti şi-ţi închizi ochii simţind o plăcere. Te privesc şi îţi rostesc "Te iubesc!", iar tu te întorci spre mine şi îmi zâmbeşti. Vi spre mine pui cafeaua pe masă şi te îndrepţi spre duş, spunând: "Nimic nu se compară cu o cafea şi o ţigară pe stomacul gol!". Îmi mai aprind o ţigară şi te urmez. Cum ajung te văd deja dezvelită de mătasea care îţi acoperea frumuseţea. Mă privesc în oglinda jegoasă şi nu te reflexi în ea. Îmi întroc privirea la tine şi-ţi privesc sânii goi şi îţi spun: "Nu este real?!", şi îmi spui să tac şi mă trezesc brusc din somn. Te simt lângă mine, sărutul tău îl am pe buze, mirosul de cafea şi ţigară încă le mai miros.

August > Septembrie...

Şi încă o lună trece ca şi o ţigară care se fumează singură
Şi mă târăsc în bucătărie, trag cearceaful după mine
Pun apă la fiert şi-mi fac o ciocolată caldă
Stau şi beau ciocolata caldă şi parcă mai simt pe cerul gurii ultimul fum
Din ţigara, trasă aseară şi pe loc mă trezesc şi-mi zic
Nimic nu-i mai bun decât o tigară şi o cafea pe burta goală
Şi-mi aduc aminte că aceea cafea care mă trezea
Ce-mi duce dorul că n-am sorbit-o demult
Mă pun şi mă gândesc...
"Azi ce zi e?"

1 Septembrie...
Şi observ ce repede a trecut aceea lună,
Care o aşteptam de mult,
Dar în zadar, parcă nu mai vreau să fi fost
Şi-mi zic: "Parcă lumea a murit şi n-ai ce-i face nu se naşte alta"
Cu sufletul mort, închis în mine
Te găsesc pe tine prin minte
Şi-mi vine să te-njur şi să te trântesc de pământ,
Iar apoi să te ridic în palmă, ca pe un nisp purtat
De vânt, în noapte, pe mare
Şi-mi vine să strig de durere "Auu-August"
Luna asta devine stresantă şi mă enervează
Chiar şi soare îşi schimbă faţa
Singurul lucru care mă face să mă calmez şi să zâmbesc
Este ciocolata calda, care devine rece
Şi ţigara care ajunge aproape de filtru
Şi-mi arde buza uscată din fiecare dimineaţă.

Uite vine şi Septembrie grăbit să aducă
Frunzele ruginte şi arse de soare
Cu lacrimi plânse de nori
Că şi vara ne părăseşte,
Dar ea zice cică se întoarce anul viitor
Şi cică ne lasă un soare care zâmbeşte,
Dar zâmbetul lui fals, încât se văd şi dinţii
Trag din nou din ţigară şi-mi tremură şi dinţii
Şi mă ridic din picioare şi mă rostesc la soare
Cu ţigara-n colţul guri
Îmi vine să îl iau de-o rază şi să-l arung în zare
Şi să-i strig în gura mare
În care lună vei zâmbi cu adevărat
Fără falsuri, fără dinţi, fără amăgeli
Şi n-aştept răspuns şi mă-ntorc în al meu loc
Îmi mai aprind o tigară şi mai sorb din ciocolată
Ttuşesc, de la aerul murdar, de plumb
Şi îmi imaginez oraşul asta grii şi trist
Ca şi în poezia lui Bacovia, "Plumb".

Zic: "O tu, Septembrie te aştept şi n-am să fug de tine,
Am să aştept de la tine să nu mă dezamăgeşti
Să fi blândă cu mine, pentru că n-am să rezist
Să mă abandonezi şi tu!"
Şi mă-ndrept spre duş şi las să curgă apa rece
Mă udă şi mă spală de pacat.

Mă duc la dulapul meu vechi şi decojit ca un măr
Şi-mi iau haina şi mă-ndrept spre ieşire,
Dar uit acel lucru ce mă face să mă simt în altă parte,
Muzica din căşti şi creionul cu o foaie, gălbuie.

~Ce a fost în capul meu când am scris asta, te întrebi?...Nici eu nu ştiu.~

Pe malul lacului singur...

*Iubim, ne despărţim şi ne îndrăgostim din nou..."

~Stând singur pe malul lacului am compus ceva ce ma făcut să mi se facă pielea de găină şi sunt sentimentele care le-am avut.~

Stau în facţa apei şi văd cum mă cheama în ea
Să fac parte din ea
Stele mă veghează de sus şi mă îndeamnă să am alte vise
Răsăritul întârzie să apară ca de altfel şi tu
O mână de sus mă mângâie şi îmi spune:
"Nu fi trist, nu toate sunt cum trebuie sau cum vrei tu"
Durerea veche îmi reapare, pe când credeam că într-un final am scăpat de ea,
Dar se pare că nu uitat şi nu vrea să dispară, mă apasă mai tare,
Un sentiment aparte, mă face să calc pe apă şi nici nu apuc să fac primul pas
Că ceva mă trage de umeri, dar stau şi-mi trag ultima răsuflare
Şi mă avant în apa mare şi stau, aştept şi parcă nu mai plec
Aceeaşi mână ca o stafie care ma mângâiat, mă prinde de mână
Şi mă trage la suprafaţă şi zic:
"Lasă-mă să stau, iar după aceea am să plec spre alte vise liniştit, împlinit şi părăsit de tot ce am avut vreodata."
Cu bagajele din piept şi cu visele mă cert şi mă duc
Să îmi iau adio de la lume şi mă îndrept spre alte vise
Unde nu mă doare, lângă o apă sau o mare
Şi aştept răsăritul tot nu apare, dar mi-l doream altfel,
Lipseste acel cineva lângă mine,
Acel ultim sărut ma ajutat să zbor şi să cad
Să îmi amintesc că defapt este real...
Am uitat să iubesc...
["Îmi placi domnişoară...îmi plăceai mult!"
Aşa că mă iau şi plec cu următorul tren
Te iubesc şi am să fiu nesimţit şi am să-ţi păstrez sărutul ca şi amintire]

Eu nu pot să scriu un final fericit...

~Şi te vede(vedea) frumoasă, deşi tu nu îl vezi...~

Şi sunt proşti ce nu mă cred
Că n-am să te iubesc
Şi n-am să mai cred nici-o curvă
Pe care-ontâlnesc şi n-am să îmi arăt sentimentul
Şi am să fiu un porc cum n-am mai fost niciodată
Şi am să mă îmbat cu vise cum n-am mai făcut-o vreodată
Toate foile scrise vreodată am să le fumez,
Într-un vis legal ş i am să am ochii verzi
Ca a uni demon nebun uitat demult
Într-o lume fără colorit
Am să fiu un nestemat, un blestemat
Rămas îngândurat şi voaior
Şi gând parcă vrea să mă ducă într-un loc citadin, îndepărtat
Şi mă auzi urlând: "Unde vrei să mă duci? Unde vrei să mă duci!?"

M-am visat într-un film fară colorit parcă
Şi stăteam ca un pumn de beton
Şi mă uitam la voi şi tăceam ca un personaj colaj din curaj,
Tăceam şi nu aveam curaj să spun:
"Sunt sătul băi să tac, lasă-mă să înjur!"

Acum câţiva ani cineva m-a înzestrat cu talentul bolnav de-a povesti
Îmi ţin paşii copile ce-i împart cu stăini plimbaţi prin mine
Ea m-a învăţat riscurile merseriei de minciuni
Nesimţit, nu pot să scriu, oricât i-aş chinuia, un final fericit
Să fiu, să fii...

~Bună, şti, eu te văd mai mereu pe aici, iau acelaşi metrou zi de zi şi, mă chinui de ceva timp să-ţi spun că, îmi place de tine, îmi placi mult domnişoară, aşa cum mă vezi şi cum te văd şi, aş vrea să ieşim odată.~

~Bună, şti, te vedeam mai mereu pe aici, luai acelaşi metro zi de zi, mă abţin de ceva timp să îţi spun că, îmi place de...îmi plăceai mult domnişoară, aşa cum te văd şi cum nu mă vezi, aş vrea să nu...~

Nu te cunosc, dar te plac...

*Hai amor cu mine iară pe aleile de ieri, care-ncep din ochii ei până-n pragul de condei. Hai strânge-mă de umeri şi tragemă-n poveşti de litoral draga mea unde nu ştiu cine esti...*

Număram...1, 2, 3, 4 ... număr stele în noapte
Foaie scrisă plină de scum de ţigară-n noapte
Iubesc munţi verzi, stele verzi
Iubesc ce nu am şi stările de verzi
Trăiesc să mă pierd, printre nebuni ce se iubesc
Iubesc să nu am nimic ce să iubesc
Iubesc să vorbesc fără sens,
Să arăt că nu am sens de mers
Mă bag în sticla ce o scurg
Şi mă arunc în mare şi aştept să mă găseşti.

~-Nu vă supăraţi, ăă.../-Eu nu mă supăr niciodată/-Mai e mult până la capăt?/-Mai e puţin.../-Mulţumesc frumos./-Cu plăcere, nu face nimic.~

Pun mâna pe cuvinte, dar mie frică să le rostesc
Te privesc şi parcă cuvintele se pierd fără să le rostesc
Ţin în mână nisipul ud şi sărat
Privesc în gol beat şi spart
Şi te am gând şi nu te cunosc,
Şi nu te cunosc, dar tot te plac.

~Te simt/Te simt/ Te simt~

Un nou început în Boston 5...

Partea 4

Seara trecută, pshiologul respectiv m-a pus pe gânduri şi chiar nu am nici cea mai mică idee cum să scap de aceste sentimente. Mă trezesc dimineaţa cu scopul de a găsii un remediu pentru această "boală", dar pentru început mă duc la un mic local din oraş. Mă pun la masă şi nu ştiu ce să comand. Vine o chelneriţă şi mă întreabă:
-Bună. Cu ce să te servesc?
-Bună...

Şi rămân un minut şi mă uit la ea. Mă holb la ea ca şi un copil care în dimineaţa de crăciun găseste cadourile sub brad şi abia aşteapta să le desfacă.

-Scuză-mă, pot să îţi aduc ceva?
-Aa...nu m-am hotărât încă.
-Bine am să revin puţin mai târziu.

I-au meniul şi stau şi citesc ce pot să îmi ofere azi acest local. Eu aş dori ceva, dar cam nimeni nu poate să îmi ofere acel lucru. Un barbat se ridică de la masa alăturată şi vine şi-mi spune:

-Aşa-i că-i un înger?
-Ăă...cine?
-Chelneriţa.
-Ăă...da cu siguranţă.
-Scuză-mă, am uitat să mă prezint. Mă numesc Mihai.
-Salut, mă numesc N.B., îmi pare bine.
-Şi mie.
-Am văzut că nu prea ştii ce să comanzi, pot să îţi recomand ceva?
-Da sigur.
-Omletă cu şuncă şi un ceai.
-De ce nu cafea?
-Eu nu beau cafea de vreo 3-4 săptâmâni şi ţi-aş recomanda să faci şi tu la fel.
-Dar de ce?
-Am avut mici probleme din cauza cafelei şi m-am gândit să nu devină ceva mai grav.
-Mersi am să ţin minte asta.

După un timp vine chelneriţa înapoi pentru am lua comanda:

-Bună, te-ai hotărât...Aa bună Mihai nu te-am observat. Cu ce să vă servesc?
-Bună Daniela. Tocmai îi recomandam ce să comande.
-Şi ce să vă aduc?
-O porţie de omletă cu şuncă şi un ceai de fructe de pădure.
-Hai să fie două.
-Ok. Am să vi le aduc imediat.

Chelneriţa se duce să dea comanda bucătarului. Iar eu cu Mihai stăm în continuare la poveşti.

-O cunoşti pe chelneriţă?
-Da am cunoscut-o prin intermediul unui prieten, asa cum ai făcut acuma.
-*Rad* Da?!
-Da, da.

Şi stam în poveşti uitam cum timpul zbura pe lângă noi. Din când în când mai trag cu ochii la chelneriţa care ne serve. Ea mă vedea că o privesc şi-mi zâmbea. După un timp am trecut de la omleta cu şuncă şi ceai, am trecut la bere cu multe pachete de ţigări. din 10 în 10 minute mai venea şi Daniela să schimbe scrumiera, şi se mira cât fumam şi cât am baut şi cât mai puteam. Seara cu pistruii ei ne prindeau la masă, cu multe beri pe masă. Era timpul să plecăm. Mă ridic de la masă, dar parcă picoarele ma lasă. Mă ridic încet şi mă prind de cap, şi ameţesc, văzând stele verzi. Un sigur lucru e plăcut, mă duc singur cu căştile în urechi, cu o piesă care reprezintă starea de spirit. Mă hotărăsc cu Mihai să ne mai întâlnim şi mâine să mai povestim, începeam să ne înţelegeam bine şi vroiam să aflu mai multe despre Daniela. Aşa că ziua următoare îmi propun să-l întreb pe Mihai mai multe despre Daniela. Dar până mâine mă vizitează stafiile şi da sunt ale mele şi v-om sta de vorbă de una alta şi despre voi.

*To be continued! :)* *Sper că vă place.*

Uită ce am scris...

"Dragă şi scumpă domnişoară," aşa am început
Prima scrisoare sau prima poezie despre
Cum te-am cunoscut şi cât de mult mi-ai plăcut
Şi cum stăteam la rând, ca la un magazin să apucă să primesc ceva:
Un sărut, un zâmbet sau cam aşa ceva
"După un timp am descoperit că îmi placi tot mai mult,
dar am văzut că cineva mi-a luat-o înaite..."
Am renunţat la gândul de împreună.
Într-o seară s-a întâmplat un lucru ce ma aprins
"Era 9 şi ceva, te ţineam în braţe priveam pe cer
Cum stele explodează luminându-ne,
Ţin minte şi acum când ţi-am furat primul sărut..."
Îl mai simt şi acum părcă în mai port cu mine pretutindeni,
Parcă şi acum când scriu, când merg pe stradă
Mă ţi de mână şi-mi zâmbeşti şi-mi zici că mă iubeşti
"Îmi place cum îmi zâmbeşti, cum îmi vorbeşti, cum te comporţi
Când îmi zici că mă iubeşti,
Când te privesc în ochi şi îndrăzneşti să mă priveşti înapoi
Mă pierd în ochii tăi... în care văd marea,
Singura cu ochii că şi marea pe care am iubit-o
Şi te iubesc pe zi ce trece mai mult."
Mă pierd prin minte aşa câteodată
Şi-i apar momentele trecute şi iubite
Şi visele mai bântuie din când în când
Te mai găsesc prin ele şi mă doare
Pieptul, ca şi cum mi-ai strânge coastele.

Aşa că dragă domnişoară uită ce am scris
(CE ai scris mă?)
Aşa că dragă domnişoară uită ce am scris
(CE ai scris mă?)
Şi mă semnez Norby şi îţi ţi-o dăruiesc
Scris pe o foaie trasă la împrimată
De ruşine să nu ţi dăruiesc pe cea
Scrisă de mână plină de lacrimi
Şi scris tremurat în noapte
Aş vrea să îţi mulţumesc că mai ajutat
Să scriu, să iubesc, să...
Să te am gând mereu pe unde merg,
Dar uită ce am scris, că tot ce a fost între noi
S-a terminat şi nu mai suntem noi doi,
"Da' destul despre tine văd că vine cineva, poate, mă i-a la vorbă, un sărut, poate-o cafea, poate-o noapte nedormită...Ea e o viitoare tu..."